Acest tablou a fost pictat între anii 1966-1967. Pictorul, a cărui nume nu s-a păstrat, a venit în satul Molovata Nouă pentru a imortaliza viața oamenilor de rând. Din mulțimea de oameni ce munceau în gospodăria de atunci, i-au atras atenția patru persoane.
Modele i-au devenit Oprea Ștefan, Gazea Maria Timofti, Gazea Maria Isidor, Reul Maria.
Lucrarea a fost prezentată sătenilor la 7 noiembrie 1967, cu prilejul sărbătoririi pe atunci a marii revoluții socialiste din octombrie. Sătenii au admirat pictura și și-au văzut mai departe de treburile lor, că mult timp pentru meditații și odihnă pe atunci nu aveau. Vremea a trecut și din cei patru protagoniști astăzi mai deapănă firul acelor amintiri doar Maria Gazea (pe tablou – prima din stânga). Nu-și amintește detalii cum a pozat pentru acest tablou, nici numele pictorului, nu uită dar că a început a lucra în gospodăria colectivă de la 15 ani…
Colhozul din componența căruia făceau parte și satele Cocieri, Molovata, Roghi și Vasilievca era specializat în creșterea și prelucrarea tutunului, de aceea pe fundalul tabloului se pot vedea utilaje de uscare a tutunului. Lucrul începea la sfârșitul iernii cu semănatul tutunului în așa numitele ”vetre” (sere joase acoperite cu rame de sticlă). Pe la mijlocul primăverii răsadul era transportat și plantat în câmp. Peste 300 de oameni, toată vara din zori și până seara târziu erau pe plantație. Culegeau frunzele lipicioase, apoi le duceau la ”căsuțe” și le păpușeau, le întindeau pe sfori ca să se usuce, povestește Maria T. Gazea.
Din motive de sănătate ultimii ani de muncă i-a valorificat în calitate de dereticătoare la Casa de cultură. Acolo, când o lăsau puterile, se apropia de tablou, își amintea că a fost tânără și puternică și parcă îi reveneau forțele din nou. A crescut trei băieți, care au făcut trei gospodării în sat și au lăsat-o pe mama să aibă grijă de ele și să le ducă dorul. Așa-s timpurile.
Iar tabloul până în anul 2007 timp de 40 ani, a fost păstrat în incinta Casei de cultura Molovata Nouă.
În acest interval de timp au venit mai mulți doritori de a-l cumpăra, însă toate ofertele au fost respinse, pentru că sătenii țin la istoria satului natal. După inaugurarea muzeului din sat tabloul a ocupat locul ce i se cuvine unei relicve locale.
Otilia Vîrlan, beneficiară a proiectului „EC-Junior”
Foto: Maria Gazea, ”modelul” din tablou peste 54 de ani
