EC JuniorEst-CurierPolitic

O republică independentă: 1991 versus 2021

„Plecați tineri și independenți” – așa încheia fiecare oră de literatură muzicală dna Parascovia Munteanu, profesoară. O simplă frază, dar care are un mesaj semnificativ pentru fiecare om.

Timp de 30 de ani de la lichidarea RSSM, pe 27 august, în fiecare an se sărbătorește Ziua Independenței în Republica Moldova. Însă, pe parcursul întregului an, lumea uită de independență și devine dependentă de salariul lunar pentru a-și întreține familia sau de pensia ”modestă” care asigură bătrânilor căldura în sobă iarna.

Deși e bine să lași trecutul la o parte, noi, cei din generația Z, am fost curioși să aflăm cum s-a schimbat viața cetățenilor pe parcursul a 30 de ani de independență.

U. T., or. Criuleni: „Mai întâi vreau să vă felicit cu prilejul sărbătorilor naționale – Ziua Independenței și „Limba noastră cea română”. Perioada de la proclamarea independenței a fost una cu mari provocări: am aflat cum e să fii liber în exprimare, în gândire, în trecerea granițelor etc. Dar și cum e să trăiești cu frica războiului, cu senzația de neputință și frustrare atunci când ți se limitează libera circulație în propria țară, cu pseudo frontierele de pe Nistru. Sunt bucuroasă pentru copiii mei, care au învățat limba română în haină firească, au avut posibilitatea să facă studii în Țara-mamă, România, ca apoi să poată liber călători pe toate continentele globului pământesc. Dar mai trăiesc dezamăgirea că mulți copii au fost nevoiți să-și caute norocul în țări străine, deoarece Moldova nu le poate asigura locuri de muncă cu salarii bune pentru întreținerea familiei. Din păcate, acești 30 de ani au fost mai mult ca o rătăcire pe căi spinoase, conduși de „ghizi” profitori și corupți, dar am speranța că până la urmă Moldova și-a corectat direcția și se va instala ordinea, democrația adevărată și la noi în țară.”

Verlan Valentina, fostă bibliotecară, s. Molovata Nouă: „În primul rând, am revenit la scrisul latin. Am primit accesul la operele lui Matcovschi, Vieru. Am început să ascultăm emisiuni radiofonice în limba română. În ’91 aveam o speranță că timpurile o să se schimbe spre mai bine, vedeam parcă libertatea cu ochii, dar nu a fost să fie așa. Nici copiii mei nu se simt independenți. Țara noastră nu a câștigat independența deplină. Suntem înconjurați, mai ales aici, în Molovata Nouă, de posturi de grăniceri, atât din partea Moldovei, cât și de la Tiraspol. Sunt 30 de ani de încercare, de necaz. Până în prezent avem tancuri, armament pe partea aceasta a Nistrului. Nu mă simt independentă, căci trebuie mereu să am pașaportul cu mine pentru a merge, elementar, la Chișinău. Sau trebuie să trec Nistrul cu bacul plutitor. Nici nepoții nu pot veni la mine singuri. Am nevoie de declarație, pentru a-i trece de postul vamal. Cel mai rău în toată situația dată este faptul că nu știu când și cum se vor termina toate acestea.”

Cotoman Tatiana,  s. Onițcani: „S-au schimbat lucruri și s-au acumulat și probleme multe. S-a schimbat: programa de studiu în școli, se vorbește și se scrie românește, se pune accent pe activități în susținerea tineretului, a crescut un pic bunăstarea (nu se mai achita salariu în galoși; produse;) avem acces la tv, internet, majoritatea lucrătorilor sunt angajați oficial, lumina nu se mai dă doar câteva ore pe zi, acces la produse de prima necesitate pe deplin, transport modernizat, libertate de exprimare prin diferite modalități, tot mai mult se pune accent pe respectarea drepturilor omului. Am enumerat câteva schimbări pozitive, că probleme sunt multe și le văd toți, trebuie totuși de avut o viziune optimistă.”

Corețchi Viorica, s. Răculești: Viața mea s-a schimbat mult, după 30 de ani de independență. Doream foarte mult să avem un stat independent, liber, căci depindeam de Rusia, tot ce se făcea, se făcea numai cu acordul Moscovei, altfel nu se făcea. După declararea independenței, bani aveam, dar nu aveam produse, materiale, pentru a trăi. Salariu nu dădeau, acum clar că este mai bine, este salariu la timp. După a început lumea să plece peste hotare. A plecat și soțul meu, pentru că aveam un fiu și trebuia să îi asigurăm un viitor. Acum mă mândresc, că fiul meu a rămas în Moldova, pentru a trăi în patria lui. Timp de 30 de ani de zile, aproape toate rudele au plecat peste hotare, au plecat pentru un trai decent. Poate, dacă corupția nu era, erau reîntorși … Sper, că pe viitor vom trăi în pace și vom fi sinceri, cinstiți unii cu alții, dacă fiecare ar ști că trebuie să respecte legea, nu numai oamenii cu statut mai mic, dar și acei oamenii de stat, avocații, procurori, oameni ce dețin funcții mari, dar din păcate și aici nu mă refer la toții, au suflete pustii, dar ca să respecte legea oameni trebuie educați, trebuie să cultivăm în copii de mici patriotismul, căci aceasta este unica salvare pentru un prezent, viitor mai bun în țara noastră.” 

Eudochia Negrea, s. Răculești: „Până la independență știe fiecare cum am trăit, am trăit sub călcâiul partidului comunist, am trăit de la salariu până la salariu, n-a fost ușor, dar trebuia să spunem, că ducem o viață înfloritoare. Dacă spuneai că este rău, puteai fi închis, uite așa viață duceam până atunci, dar am sperat la un viitor mai bun și am luptat chiar eu înşimi pentru eliberarea statului nostru, pentru limba de stat, pentru democrație, pentru libertate. La ce am ajuns, se vede, la început am crezut majoritatea că o să ne fie bine … Eu am participat chiar la primul protest, care a fost petrecut în fața Ministerului de Afaceri Interne, după aceea, rând pe rând, am ieșit și am strigat pentru libertate și pentru democrație la fiecare protest, cu timpul mi-am făcut patrioții și copiii, și nepoțiii. Îmi pare rău, că azi primii doi nepoți au lăsat țara, din cauza unor dezamăgiri. Vorbind cu nepotul mai mare, îmi spune  „Bunica, eu am 3 patrii, patria Moldova, pentru care am luptat, România, deoarece sunt cetățean al României, și Germania, fiindcă m-am angajat în Berlin, unde pot să lucrez liber, unde pot să găsesc libertatea, democrația”. Nepoata care la fel mergea de mică cu mine la proteste, a învățat la facultatea de medicină în Franța, a devenit medic oncolog, a apărat titlu de doctor în științe medicale și mă mândresc cu ea, dar să fi rămas în țară ar fi plâns că nu are de lucru, că are salariu mic, cum plâng și alți medici, care astăzi pleacă din țară și ne lasă în voia soartei. Desigur, nu toți… Cu câteva zile în urmă, am fost, după mulți ani, în satul meu natal. Când am mers pe drumurile copilăriei m-a cuprins o mare nostalgie, atât de frumos este acolo, acei sălcâmi de altă dată, ce i-am plantat cu copiii satului. Singurul, dar și cel mai important lucru, ce lipsea … erau oamenii. Era pustiu satul, pe când altă dată copiii umpleau ulițele, acum au rămas doar frunzele de nuc, ce vântul le mai suflă. Pustiu e satul în care m-am născut, căci cea mai frumoasă înfățișare a unui sat, cea mai mare bogăție, sunt oamenii. Noi, trăind în centrul Moldovei, fiind aproape de Chișinău, nu se prea observă lipsa populației din țară. Lumea își mai găsește de lucru, încercând să ducă un trai decent. Deplasându-ne spre nord sau spre satele mai îndepărtate chiar cum am și spus de satul meu, vedem doar pădure. Salcâmii au înconjurat gardul de parcă înțelegând, că stăpânii acelei case, acelui gard nu o să se mai reîntoarcă, ei încearcă să-l țină. Un salcâm pe o parte a gardului, altul pe altă parte. După 30 de ani de independență, vedem cum este situația, fiecare o percepe în felul său. Eu am ajuns la opinia că am primit libertate, dar cu părere de rău, am fost lăsați de copii, nepoți și alți cetățeni ai Republicii Moldova. Tot ce ne rămâne de făcut e să sperăm și să acționăm, căci speranța moare ultima.”

Gheorghe Chițanu, locuitor or. Chișinău, originar din s. Milești: Viața s-a schimbat într-o viață fenomenală. Am început acum să trăim bine, să avem de toate. Suntem independenți, asta ne face să credem, că mergem spre un viitor mai luminos, mai bun, în care nepoții, copii noștri vor trăi fericiți și liberi, cum noi din păcate nu am putut 30 de ani în urmă. Sunt fericit, pentru că azi pot spune că sunt liber, că trăiesc într-o țară liberă.”

 

Gimnaziul ,,Anatol Codru” din s. Molovata Nouă, r-nul Dubăsari 1991 / 2021

 

Gimnaziul s. Corjova, r-nul Criuleni 1991 / 2021

 

Curs festiv s. Slobozia-Dușca, r-nul Criuleni 1991

 

Casa de cultură s. Molovata Nouă, r-nul Dubăsari 1991 / 2021

 

„Hai afară la zăpadă” în or. Criuleni, decembrie 1991

 

 

 

 

 

 

 

O excursie la circ 1991

 

 

 

 

 

Vîrlan Otilia,
Gîlcă Cristina,
Ostrovschi Alina,
Cauia-Bagrin Victoria,
stagiare în cadrul proiectului ”Est-Curier Junior”

Motricală Adelina,
coordonatoare proiect

Acest articol este realizat în cadrul proiectului „Sprijin pentru mass-media din Moldova și eforturi inovatoare de educație mediatică”, finanțat de Agenția Suedeză pentru Dezvoltare și Cooperare Internațională și implementat de Internews în Moldova, ce are ca scop promovarea dezvoltării mass-media independente și profesioniste, care oferă cetățenilor acces la o diversitate de perspective și reduce vulnerabilitatea sectorului mediatic la interesele politice și economice.

Citește mai mult

Preluarea textelor de pe pagina www.estcurier.md pentru formatul online se face în limita a 500 de semne, cu indicarea linkului activ către articolul preluat. Instituțiile de presă, care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar edițiile tipărite vor indica „Est-Curier" și autorul informației. Materialele de presă sunt protejate de Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe și de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova.

Articole asemănătoare

Back to top button