Văd marea doar în vis, ca și părinții lor, de altfel…

Când majoritatea copiilor profită din plin de vacanţă, pentru unii vara înseamnă lupta pentru existență.  Trăiesc din ce muncesc, fiind victime ale situației în care s-au pomenit părinții lor. Este  vorba despre  minorii din familiile social vulnerabile, care ajung să trăiască la limita minimului de existență.

NB

Foto – simbol

În loc să se odihnească în tabere sau să doarmă pe săturate, mulți dintre copii de la sate sunt nevoiți să începă ziua la orele 5-6  mergând la lucru în câmp, sau la păscut vacile și caprele, fiind răsplătiți seara cu 100-150 de lei. Deși potrivit legislației în vigoare copiii până la vârsta de 15 ani nu pot fi angajați în câmpul muncii, minorii aleg să mearga la lucru ilegal, practicând muncile agricole doar pentru a putea câștiga niște bani. Datele Inspecţiei Muncii arată că anul trecut au fost identificaţi 440 de minori care munceau. Ministerul Muncii vrea să combată acest fenomen şi a elaborat un plan de acţiuni, dar deocamdată  realitatea e crudă.

În satele din raionul Dubăsari  întâlnești adesea copii întorcându-se de la cules fructe, vin de la tutun sau se întorc istoviţi de pe deal, cu sapele pe umăr. Deși au doar 13-17 ani, copii merg la muncă în rând cu cei maturi.

Pentru Adrian, care are doar 14 ani  malul Nistrului, deseori îi este loc de dormit. Dimineața devreme și seara acesta e deja cu barca pe apă în speranța că va prinde câțiva pești pentu a câștiga un ban. Dacă nu e la pescuit, atunci strânge nuci, vișine sau caise pentru a le vinde, în scopul de a-și procura o haină și pentru a avea câțiva bănuți de buzunar. Pentru el visul de a se odihni la o tabără de vară e departe de a deveni realitate, deși îl ajută puțin și frații mai mari, acesta încă de la o vârstă fragedă își câștigă singurel bani pentru haine, pentru rechizite și pentru hrană.

Veronica are  15 ani și trăiește cu surorile  mai mari, muncește și ea cu ziua, merge la cules acum, iar pe urmă va găsi alt lucru prin care să câștige ceva.

Zi de zi întâlnești copii și părinți care se întorc seara de la muncă puțin mai veseli, decât îi întâlnești dimineața, însă această fericire este adumbrită de faptul ca fiecare nouă zi înseamnă din nou cheltuieli , iar unii trăiesc mereu cu ziua de azi , ceea ce va fi mâine urmează să îndure.

Dacă pentru unii lucru este mai interesant că merg într-o companie mai veselă și ziua trece mai ușor, alții stau sub ardezia căsuțelor și înșiră tutun zilnic. În rând cu adulţii la tutun munceşte şi Ecaterina, o elevă în vârstă de 16 ani. Aceasta  începe munca pe plantaţia de tutun cu noaptea-n cap, la ora 6:00, când afară încă e răcoare. După orele nouă, însă, soarele începe să frigă, iar aerul devine înăbuşitor, dar asta nu o scapă de munca obositoare- trece la înșirat tutun…

Lucrul e pe prim-plan, căci sursele de existență ajung la nivel minim. Ca să se bucure de vacanță din plin, să descopere ce reprezintă o tabără de odihnă, ce gust are briza mării, copiii au nevoie de părinți mai înstăriți, numărul cărora în mediul rural e în descreștere. Suportul statului pentru acești copii e aproape ca și visul lor- iluzoriu.

Daniela Socolovschi                                                                                   

Comments

comments

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *