Oamenii speciali apar în fața noastră când nici nu te aștepți.
Soarta a vrut ca în ograda unui ohrincean să apară o fântână. Intenționa omul să facă o hazna, căci apeducte în satele noastre mai sunt, iar rețelele de canalizare rămân deficitare. Zis și făcut. Au pornit săpătura și la adâncimea de trei metri meșterilor le-a ieșit în cale un plângău (un mic izvoraș). N-a vrut omul nici să pângărească, nici să astupe lacrima pământului și s-a pricopsit cu o fântână. Datorită acestei întâmplări am descoperit și noi fântânarii de la Ohrincea. Inclusiv cel mai tânăr fântânar din raionul Criuleni.
Conform credinței populare, femeile nu au voie să se apropie de fântână până aceasta nu este sfințită, de aceea Artiom Malițev, tânărul de 19 ani, ajutat de co-echipieri, a ieșit repejor la suprafață și a fost binevoitor să vorbească despre debutul său în această meserie specială. Cu haina îmbibată de seva pământului, încălțat în cizme de gumă, cu mănuși groase pe mâini, băiatul te dezarmează prin simplitatea vorbelor și zâmbetul inocent.
Cică, prima fântână a făcut-o dintr-o glumă: ”Te apuci de săpat și sapi, sapi până dai de apă – zice flăcăul șăgalnic. – Atunci când ajungi la izvor, faci rezerva, chetruiești și dai drumul la burlan. Așa cu hârlețul faci paisprezece metri în pământ și ai trei metri de apă”.
Artiom Malițev vorbește cu o simplitate tinerească despre munca pe care o face, de parcă coborârea spre inima pământului e o chestiune de rutină. Nu vrea să-și atribuie nici titlul de cel mai tânăr fântânar, zicând: ”Poate mai sunt și alții”. Oricum, în timpurile noastre, când totul se face mecanizat, săparea manuală a unei fântâni devine o raritate.
Unchiul lui, Anatol Malițev , de la înțelepciunea vârstei, vede lucrurile un pic altfel. Nu mai ține minte numărul fântânilor la care a lucrat, ajutându-i pe fântânarii cu experiență din localitate, dar știe bine că cinci le-a făcut deja singur:
– Am jizdit (construit-clădit cu piatră) multe fântâni înainte. Pot acum să vă arăt fântâna mea. E jizdită numai din piatră de asta, brută. Acum, la vârsta asta nu mai vreau să mă bag în fântână, da, iată, m-a rugat vecinul și-i dau o mână de ajutor.
– Atunci când ajungeți la izvor, la sfârc, ce vă spune inima?
– Ne bucură , ce poate să spună . . . când toți îl așteaptă cu bucurie și nerăbdare… Cu cât e mai bogat izvorul, cu atât suntem mai fericiți…
– Da nu aveți frică?
– Ei, cum să nu fie, că nu-i cum te-ai sui în pod și te-ai da jos, dar te duci în adânc… Totul depinde de echipă, de cei care stau deasupra, pentru că pericolul meu depinde de ei, dacă ei nu-s atenți și eu pot rămâne fără nimic. Asta-i periculos, dar mereu controlăm să fie instrumentele în ordine, să fie totul concentrat, să fie observat fiecare moment cu atenție de cineva de sus și să se intervină în caz de necesitate. E nevoie de o bună organizare. Important e să alegi și un loc potrivit, să fie comod și să nu-ți încurce. Aici (face referire la noua lucrare), printre altele, să vă spun așa, că nu o fost pornită fântănă, da canalizare, mă rog, acum știți cum e situația pe la țară… și am dat de un sfârcușor mic pe la vreo 3 metri, de abia plângea. Și parcă a fost păcat să facă canalizarea ceea, s-o hotărât să ne ducem mai jos, și undeva la 15 metri am dat de sfârcul original puternic și am zis că o vom duce până la capăt și o să stabilim tot.
– E scumpă o fântână?
– Desigur, ce poate fi mai scump ca apa dătătoare de viață!? Fântânile sunt de neprețuit, pentru că întotdeauna se fac din ajutoare. E o onoare să contribui la un izvor, deacea pune lumea mână de la mână, care cât poate.
– Dumneavoastră de la cine ați deprins acest meșteșug?
– Din copilărie, când mă duceam cu cei bătrâni la ajutor, l-am prins. Luam aminte cum lucrează tata, Ion Malițev, apoi Chiril Cojocaru și așa am prins firul. Acum îi arăt lui Artiom, nepotul meu, lucruri pe care încă nu le știe.
Deși copiii lui Anatol Malițev sunt stabiliți cu traiul departe de Moldova, cei cinci nepoți ai lui, când vor reveni la baștina părinților, vor putea savura cu mândrie apa din fântâna bunelului, precum și viitorii copii ai lui Artiom Malițev vor povesti despre izvoarele cărora le-a făcut acces spre lumina soarelui tatăl lor.
Elena Chiriac
