Protejarea femeilor și a fetelor de violenţa sexuală și de gen, inclusiv în situaţii de urgenţă și umanitare, cum ar fi în taberele de refugiaţi este al doilea pilon ce stă la baza Rezoluției 1325. Republica Moldova mai are mult de lucru pentru a întări acest pilon, pentru că violența în bază de gen nu este doar aplicarea forței fizice, ea se referă la stereotipuri, stigmatizare, norme sociale discriminatorii.
Maha Damaj, reprezentantă UNICEF în Moldova atenționează că: ”Violența în bază de gen este un fenomen mai puțin observat și, în același timp, cea mai continuă formă de violență în societate. Cca un miliard de femei din lumea întreagă, începând cu vârsta de 15 ani, au fost supuse violenței doar din motivul că sunt femei. În Republica Moldova e stabilit că cca 14 % dintre femei au fost supuse violenței. 10 % dintre copii au fost supuși violenței sexuale, în acest număr prevalând fetele. Rămân neraportate alte cauze din cauza rușinii și nepedepsirii agresorilor. O fată sau o femeie agresată este deja prea mult. Odată cu criza refugiaților problema se agravează și mai mult. Violența în baza de gen se referă la stereotipuri, norme sociale, care trebuie depășite. Nelson Mandela spunea ”Pare imposibil până în momentul când e realizat”.
Doamna Maria, are în spate o bogată experiență de viață, plus că locuiește în sat și vede mai multe decât și-ar dori: ”Zic că fiecare a patra femeie în Moldova a suportat violența, nu-i chiar așa. Nu-i femeie în Moldova să nu fost supusă înjosirii, violenței, dar nu toate spun, nu dau pe față…”
Loreta Handrabura, ex-parlamentară, una dintre militantele pentru promovarea egalității de gen în Republica Moldova amintește că :”Violența în bază de gen se revendică din normele sociale, din geno-fondul nostru cultural. Bătaia poate fi și verbală. Violența se întâmplă într-o casă și deseori accesul altor persoane în acea casă este restricționat, dar oricum nu trebuie să lăsăm victima fără ajutor”
Natalia Luncasu la fel susține că violența are rădăcini adânci: ”Ieșim dintr-u sistem cu dominare patriarhală. Fiica venea să spună mamei că soțul o bate și mama-i zicea: ”Rabdă, dragu mamei, că și eu am răbdat și te-am crescut. Ferește-te și tu din ochii lui când turbă. Ia copchilu și du-ș-ti culcă. Mărojel ,să nu ne știe lumea”…Așa a crescut o societate de femei victime. Încetul cu-ncetul ieșim din ea, dar mai sunt rămășițe.”
Adriana este una din doamnele care a reușit să iasă din cercul vicios al violenței domestice și atenționează că agresorii sunt și manipulatori foarte buni. ”Ei știu cum să facă în așa mod ca femeia să se simtă vinovată, și să se gândească că dacă tăcea nu se întâmpla nimic, sau dacă făcea altfel nu lua bătaie. Din păcate cei care suferă sunt copii care rămân cu traume pe viață. Nu pot fi fericiți copiii bunica cărora a suportat violența.Orice formă de violență este inacceptabilă, iar ele sunt multe, pornind de la violența verbală, fizică, financiară. Nu e cazul să răbdăm. Trebuie susținute victimele, dar și agresorii puși la respect, altfel nu avem sorț de izbândă”
Ceslav Panico, Avocatul Poporului declară că o lume fără violență este posibilă și acest obiectiv necesită un curaj de neegalat și acțiuni comune pentru a transforma această viziune în realitate. „- Ratificarea de către Republica Moldova a Convenţiei Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenţei împotriva femeilor și a violenţei domestice, este primul instrument la nivel european care stabilește standarde obligatorii din punct de vedere juridic în mod specific pentru prevenirea violenţei bazate pe gen, protejarea victimelor violenţei și pedepsirea făptuitorilor” – spune Ombudsmanul.
Judecătoarea Marina Rusu, care face și studii de psihologie a observat că în ultimul timp mai multe persoane se adresează pentru a semnala un act de violență și că aceste semnalări sunt examinate în regim prioritar: ”Căi sunt multe de examinare – de la proces contravențional până la penal. Cazurile de violență sunt urmărite la fel ca cele de corupție, pentru că ele au precedentă. Deseori victimele se autoînvinuiesc din cauza mentalității, dar nu e corect. Atunci când se ajunge la o tragedie e semn că la declanșarea ei au contribuit mai mulți actori comunitari, care nu au intervenit la timp pentru a stopa violența în casa respectivă și a scoate victima în afara pericolului. Pentru însănătoșire rana trebuie curățită, dar nu evitată durerea.”
Dominika Stojanoska, reprezentantă de țară UN Women Moldova, amintește că „violența e una dintre principalele bariere în realizarea egalității de gen. În perioada Covid-19 violența împotriva femeilor a fost o pandemie de fundal. Ratificarea Convenției de la Istanbul, unele amendamente în acte legislative adoptate în Parlament sunt benefice, dar pentru a schimba modul de viață trebuie să ne gândim la măsuri de prevenire, dar și la lucru de pedepsire a agresorilor. Avem violența fizică, virtuală și trebuie să raportăm cazurile de violență, pentru că violența generează violență. ”
Cazurile de violență pot fi raportate la serviciul de urgență 112 sau la telefonul de încredere pentru femei și fete: 080088008.
Adăpost temporar pentru victime poate fi găsit în Chișinău, Tiraspol, Cahul, Căușeni, Drochia, Telenești, Bălți, Comrat. Pentru aceasta persoana trebuie să aibă un set de acte de referință semnate de poliție și asistentul social.
E. Chiriac
„Acest articol este realizat în cadrul proiectului „Femeia-ambasadoarea păcii, securității, echității sociale în Zona de Securitate” finanțat printr-un grant al Institutului pentru Raportare despre Război și Pace (IWPR) cu suportul Guvernului Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Opiniile, constatările și concluziile menționate aparțin autorilor și nu reflectă neapărat viziunea IWPR și Guvernului Britanic.”
