Doamna Ana e originară din Coșnița, Dubăsari, și a văzut, cum îi place să repete, ”de toate”, dar vorbește cu drag de schimbările din ultimii ani în localitate:
– Iaca avem acum parcul acesta frumos, au pus copaci și la Nistru. Satul e mai curat, că sunt și urne mai multe și tractorul vine și ia gunoiul. Plătim 300 de lei pe an, vine tractorul, noi scoatem sacii la poartă, vine și încarcă tot. Înainte îl duceam și noi, da acum e mai comod, e cu mult mai bine, lucru normal. De ar fi și pensiile mai mari…
Femeile din fotografie se laudă că fiecare iese și face curat în fața porții, pentru că primarul le-a spus tuturor că la poarta fiecăruia să fie curat, în saci să pună murdăria și să încarce în tractor:
– Oamenii ascultă, fac, altfel nici nu avem cum!
Și nenea Ion, care venea de la medic și era mai necăjit, a remarcat frumusețea parcului, în care au investit și băștinașii de acasă, și cei plecați. Ajuns în preajma parcului mi-a zis: ”Au făcut frumos, dar sunt prea mici copacii, n-o să reușesc să stau la umbra lor”… În schimb serviciul de salubrizare, care era la prima aniversare, îi este de folos.
Primarul com. Coșnița, Alexei Gafeli, spune că cele peste șapte milioane de lei atrase în sat, pe parcursul mandatului său, prin diferite proiecte finanțate de donatori europeni, au contribuit la modernizarea infrastructurii. Cu ajutorul granturilor, a fost posibilă amenajarea parcului comunitar, pieței din centrul localității, halei de
lactate și carne de la piața mai veche, mai aproape de râul Nistru, care lucrează în fiecare joi și duminică, apeduct la care-s conectați 90 la sută din localnici, iluminare stradală… Rămâne doar problema extinderii canalizării și construcția unei gunoiști conform standardelor.
Alexei Gafeli: ”Noi avem mai multe proiecte realizate în comunitate care sunt, cred eu, utile pentru localnici. Am avut norocul să câștigăm câteva proiecte de la UNDP, inclusiv prin programul ”Migrație și dezvoltare locală”. Am fost susținuți și de Fondul de Investiții Sociale din Moldova, Agenția de Dezvoltare Germană (GIZ). Terenul nevalorificat, ce semăna cu o simplă pășune în centrul satului, l-am transformat într-un parc modern cu ajutorul proiectul ”Migrație și dezvoltare locală”. Am contribuit la el cu peste 50% resurse proprii”.
Greul începutului și l-au asumat singuri
APL Coșnița a aplicat de mai multe ori la diverse apeluri de propunere de proiecte, ca să creeze servicii de colectare și evacuare a deșeurilor, dar din cauza faptului că nu au o gunoiște autorizată, și o folosesc pe cea istorică, de la intrarea în localitate, finanțatorii nu au acceptat cererile pentru că întrebarea oricărui finanțator era ”Unde duci deșeurile?”.
”Din cauză că nu avem gunoiște autorizată nu am fost finanțați de nimeni și până la urmă am decis, din contul bugetului local să procurăm un tractor, dotat cu mai mult echipamente, ca să îl folosim în mai multe scopuri, pe lângă evacuarea deșeurilor. Iarnă îl folosim la deszăpezire, primăvara – la plantarea copacilor. Am decis să facem
evacuarea gunoiului centralizat pentru întreaga localitate și am stabilit cu Consiliul local o taxă de salubrizare obligatorie pentru toate gospodăriile, astfel încât să asigurăm durabilitatea serviciului” – descrie Alexei Gafeli soluția cu care a venit în fața consiliului local.
La Coșnița se aplică taxă de salubrizare
Consiliul local Coșnița a decis că 25 de lei de persoană e taxa de salubrizare în sat, dar se aplică în așa fel, încât să iasă 25 de lei per gospodărie. Primarul spune: ”Codul Fiscal stabilește condiții și formula, de fapt, care trebuie aplicată de consiliul local în perceperea acestei taxe și spune că taxa de salubrizare este aprobată de consiliul
local, dar se aplică pentru persoană pusă la domiciliu. Este mai complicat să aplici această taxă pe persoană pusă la domiciliu din simplu motiv că practic nicio primărie nu are o evidență strictă și foarte precisă în privința numărului de populație cu reședință, plus există și migrația, diferite situații cu copii ș.a. și este greu de aplicat per persoană.
O dată în săptămână tractorul trece în fața gospodăriei, deja depinde de proprietar/gospodar să scoată sau nu deșeurile în fața porții pentru a fi evacuate. Suma de 25 de lei acoperă toate cheltuielile de evacuare, salarizarea și întreținerea echipamentului tehnic, combustibilul, dar nu asigură și dezvoltarea, extinderea sau investiții”.
De ce au renunțat autoritățile la contracte?
APL Coșnița a decis să aplice această taxă în schimbul contractelor, pe care gospodarii trebuiau să le încheie cu întreprinderea care le evacua gunoiul. Practica s/a dovedit ineficientă și Alexei Gafeli explică de ce:
– Dacă noi am fi lăsat pe seama contractului nu am fi avut durabilitatea, n-am fi putut să finanțăm constant întreprinderea municipală pentru a presta serviciile, de asta și am ales taxa. Taxele sunt colectate de primărie, sunt obligatorii pentru toți. În cazul în care au restanțe, respectiv au problemele cu statul, cu primăria, litigii. Avem contract între primărie și întreprinderea municipală locală. În baza contractului noi achităm serviciul de evacuare a deșeurilor. Lumea plătește la fel cum plătesc impozitele pe imobil, alte proprietăți. Noi nu venim cu un contract, fiindcă am avut deja experiența respectivă anterior. În sat a activat o întreprindere privată care se ocupa de transportarea deșeurilor de la gospodărie la gunoiște și acea întreprindere, deoarece presta servicii în bază de
contract, nu avea mai mult de 100 de beneficiari. Mulți oameni se înțelegeau între ei și deșeurile din două gospodării le scoteau la o poartă. Din cauza situațiilor create ei nu și-au putut asigura un venit constant ca să păstreze angajații ș.a. Acum peste 2000 de gospodării sunt plătitoare de taxă. Dacă se merge pe contractare obiectuală, din mai multe motive obiective și subiective, oamenii nu achită. Cineva spune că va duce gunoiul singur, dar de fapt îl duce la margine de sat și crează gunoiști spontane. Noi toți suntem conștienți că acest serviciu este necesar și obligatoriu și de asta l-am acoperit din punct de vedere financiar și legal prin taxă. 25 de
lei pe lună, după părerea mea, nu-i chiar atât de mult. Noi nu avem scutiri decât pentru persoane cu dizabilități. Părinții mei la fel sunt pensionari, nu au pensii mari, dar își pot permite acoperirea acestui serviciu.
Cetățenii știu pentru ce plătesc…
Sergiu Malai, administratorul întreprinderii municipale, spune că primul an de activitate a fost interesant:
”Avem un tractorist și doi hamali, dar pe lângă asta noi din taxa respectivă de salubrizare acoperim și salarizarea persoanelor care îngrijesc de cimitirele de la Pohrebea și Coșnița”.
Doamna Elena, o altă locuitoare a comunei, îmi răspunde la întrebări în timp ce drămăluiește o legătură de pătrunjel la piața din sat:
– Satul a devenit mai curat, n-ai ce spune. S-o organizat, duc gunoiul, nu-l arunca care și unde-i trăsnește prin cap. Îi ceva bun. Taxa îi cam mărișoară, că dacă ar fi și tomberoane, ar fi altă treabă, da așa trebuie și sacul să-l cumperi. Dacă să iei așa, nu-i chiar scump – că nu numai gunoiul intră în costul acesta de 25, da și salubrizarea.
Da, pentru pensionari e scump. Dacă trăiește o băbușoară singură în casă nu prea face gunoi, da de platit trebuie să plătești că n-ai încotro. S-au făcut multe în ultimii ani. Numai parcul ista cât face, pe care nu l-am avut niciodată!”
Doamna Maria o susține: ” E de o plăcere să treci prin acest parc, că înainte numai caprele umblau pe aici. Acum este loc și pentru copii, și pentru tineri și pentru bătrâni, dacă au nevoie să se odihnească”.
Bărbații pe care i-am întâlnit vis-a-vis de primărie sunt mai rezervați în aprecieri pentru că unul locuiește la Pohrebea și acolo se cer investiții mai multe în infrastructură, iar altul – în orășelul fabricii de conserve, unde comodități sunt create mai demult, ambii însă cred că ”ar fi jale dacă nu ar veni tractorul să ia regulat gunoiul”.
Nici unul dintre sătenii cu care am vorbit n-a pus la îndoială necesitatea activității întreprinderii municipale și obligativitatea achitării serviciilor de evacuare a deșeurilor menajere.
Orice lege fără acoperire financiară rămâne o declarație
Coșnițenii sunt la prima etapă a drumului spre un management eficient al deșeurilor și pot fi un exemplu de organizare și responsabilizare comunitară, dar problema rămâne actuală la nivel de țară, atâta timp cât Legea
privind deșeurile de producție și menajere și Strategia Națională de Dezvoltare ”Moldova 2030”, Strategia de Mediu pentru anii 2014- 2023, Strategia de gestionare a deșeurilor în Republica Moldova pentru anii 2013-2027 vor rămâne doar documente declarative, fără suport financiar relevant.
Anual, în Republica Moldova se aruncă peste un milion de tone de deșeuri. Aproape jumătate din această cantitate ar putea fi reciclată, susţin reprezentanţii Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, dar ajung la gunoiștile istorice.
La momentul actual, în Republica Moldova sunt exploatate cca 1139 depozite de deșeuri ocupând o suprafață totală de 1224,0 ha. Depozitele de deșeuri sunt organizate de autoritățile publice locale și, la modul general, nu respectă standardele de protecție a mediului.
Conform datelor Biroului Național de Statistică, cantitatea de deșeuri menajere solide este în continuă creștere, de la 2172,8 mii m3 în 2008 la 3043,1 mii m3 în 2018 (ultimile date disponibile). Circa 90% din cantitatea de deșeuri municipale colectate de serviciile de salubrizare este eliminată prin depozitare.
APL trebuie să fie foarte atentă când pledează pentru taxă sau tarif de salubrizare
Vladislav Cantea, expert în managementul deșeurilor solide, spune că ”În cazul stabilirii unei taxe contează mărimea localității, altfel s-ar putea întâmpla ca veniturile să fie mult mai mici decât cheltuilile de evacuare a deșeurilor. Dacă în localitate nu există o întreprindere municipală sau serviciile sunt prestate de o organizație externă sau cu statut de S.A., primăria din taxa colectată trebuie să achite și 20 % TVA.Tariful elaborat de Întreprinderea Municipală pentru evacuarea gunoiului și aprobat de consilierii locali reduce din munca perceptorului fiscal, dar presupune o deschidere a cetățenilor la încheierea contractelor. La Sipoteni, Șestaci, Șoldănești, Florești sunt experiențe demne de studiat, dar e la discreția fiecărui APL să le urmeze sau ba. Și la Chișinău, bunăoară, se fac tentative de a stabili pe lângă taxa de salubrizare și un tarif pentru evacuarea gunoiului, pentru a extinde spectrul de servicii”.
Elena Chiriac, „Est-Curier”
