Pregătirea copilului pentru școlarizare este una dintre cele mai actuale probleme ale familiei. Rolul familiei în adaptarea școlară este primordială. Mulți copii transpun în sfera școlară problemele care își au originea anume în familie.
Deseori copilul este martorul conflictelor dintre părinți, dar și prizonierul atitudinilor parentale de supraprotecție. Pentru a păstra dragostea părinților, grija bunicilor de care se bucură în orice moment, copilul poate alege calea neînvățării școlare. În cele mai dese cazuri aceștia sunt:
– copiii unor părinți care acționează negativ sau agresiv la exigențele școlii;
– copiii unor mame rămase singure ș.a.
În toate aceste cazuri atitudinea parentală își are rolul primordial în alegerea copilului de „a vrea” sau ”a nu vrea” la școală.
Nu mai puțin rol îi revine și psihologului școlar care trebuie să poată:
– să ”citească”, intuiască, cele nespuse de părinți și copii (sentimentele acestora);
– să identifice ”registrele” reacțiilor părinților: (dramatizare, supraprotecție etc…).
O colaborare strînsă între părinți și psiholog ar fi acea punte pe care copilul-școlar ar trece cu ușurință de acasă spre școală. În acest context părinții trebuie să țină cont de următoarele sugestii cum să construiască comportamentul față de copiii – școlari de vârstă mica:
– să comunicați cât mai mult cu copilul când se întoarce de la ore;
– să nu-l pedepsiți fără a clarifica lucrurile;
– să nu-l umiliți;
– să nu ridicați vocea dacă nu ați ascultat până la sfârțit problema copilului;
– să nu-l comparați cu alți copii.
Părintele trebuie să accepte și unele drepturi ale copilului;
– de a greși;
– de a avea o taină;
– de a fi unic în felul său.
Cuvintele încurajatoare, aprecierea copilului pentru orice succes, cât de neînsemnat ar părea, timpul pentru comunicare acordat copilului după ore – acestea sunt obiectivele primordiale ale unui părinte în acest proces de școlarizare.
Dacă ”nu vrea” la școală, clarifică motivul!
Silvia Mînza (în imagine), psiholog școlar, Liceul Teoretic Cruglic, august 2021
