Modificările operate la legislația țării noastre permit cetățenilor Ucrainei să se angajeze în câmpul muncii. O pot face fie independent, fie pot apela la serviciile direcțiilor teritoriale de ocupare a forței de muncă. Până acum, sunt puține astfel de cazuri, în zonele rurale în special, iar unii refugiați spun că nici nu știu unde să se adreseze ca să-și găsească un post de muncă.
Este și cazul Eugeniei, care locuiește cu fiica și cu nepoții în sectorul privat din or. Criuleni. Femeia spune că și-ar dori să muncească undeva, dereticătoare sau îngrijitoare de spații verzi, dar nu are idee unde ar putea să se adreseze.
”În Odesa, am lucrat grădinar la o școală, fiica a lucrat la cantina unui colegiu de marinari, bucătăreasă. Parcă ne-am dori deja să mergem acasă, dar soțul, care a rămas în Ucraina, ne spune să mai zăbovim pe aici. La noi iar bombardează de pe mare, nimic bun nu se întâmplă. Ne-a spus să mai stăm în Moldova, pentru că e vacanță și decât să stea copiii în subsoluri, mai bine aici, în siguranță. Nici la Odesa nu mai avem de muncă, școlile sunt toate închise. Cred că toată vara o să fie așa.”
Alta e povestea Iaroslavei. Refugiată din Nikolaev, cu doi copii minori, femeia a făcut cunoștință absolut întâmplător cu două doamne din Criuleni, cărora le-a spus că este specialistă în lucrul cu copiii cu autism, a prezentat documente de calificare și i s-a propus un loc de muncă în cadrul unei asociații obștești, care se îngrijește de copii cu nevoi speciale. Inițial, femeia a stat la un centru de plasament din Bălțata, pe urmă a trecut la centrul de plasament din or. Criuleni, mai aproape de angajatori, care i-au oferit și un spațiu unde să se ocupe cu copiii. ”Eu știu că unii conaționali de-ai mei se adresează la direcția de ocupare a forței de muncă, sunt consultați acolo, alții se adresează la locul de trai, și întreabă de lucru. În căminul unde locuim acum, suntem două femei angajate în asociație, și două femei s-au angajat la bucătăria centrului de plasament. Pe de altă parte, eu m-am ocupat de anchetarea refugiaților care locuiesc în centru despre necesitățile lor neacoperite, și din 22 de persoane, doar trei au răspuns că și-ar dori să se angajeze” – spune Iaroslava.
Elena, însă, a reușit să se angajeze, datorită cunoștințelor sale, rămase în or. Criuleni încă de pe când era aici adolescentă, care au îndrumat-o, știindu-i calificarea. După ce a lucrat o lună, când a trebuit să fie plătită pentru muncă, s-a descoperit că, de fapt, la intrarea în R. Moldova, funcționarul de la Poliția de Frontieră i-a eliberat un număr de identificare, dar i-a greșit numele de familie în baza de date. Respectiv, contractul de muncă nu putea fi onorat, până nu se corecta greșeala aceasta.
”Eu cred că dacă n-aș mai fi locuit cândva în Criuleni, dacă aș fi venit, ca mulți alții, pe un loc nou, cred că mi-ar fi fost de multe ori mai complicat. Nouă (Elena este cu fiica) ne-a mers că noi avem aici locuința părinților mei, am avut la cine merge. Dar îmi imaginez cum oamenilor care au venit pe loc absolut necunoscut, le este mult mai greu. Noi ne-am ciocnit de multă birocrație. Unde ne adresam inițial, nimeni nu știe cum să ne ajute în a ne corecta eroarea din documente, ce să ne răspundă. Dar am găsit cale de soluționare a problemelor noastre, doar că e nevoie de timp suplimentar, de bani mai mulți, de oameni care cunosc legile. Eu nu sunt cetățeancă nici a Ucrainei, nici a Moldovei, ci a Rusiei. A fost nevoie să mă adresez la Biroul de Migrație și Azil, am aflat care sunt temeiurile în care pot să-mi capăt permis de ședere. Unica șansă este să-mi găsesc legal un loc de muncă și să prezint dovadă – un contract de muncă încheiat cu angajatorul. Am noroc că fiica mea este juristă, am fost ajutate și de Ion (n.r. Calcatinge, jurist CJS ”Echitate”), dar noi a trebuit să facem multe drumuri la instituții de stat, la Chișinău, pentru ca să ne legalizăm, în final șederea. La Biroul de Migrație și Azil am întâlnit mulți oameni ca noi, care au trăit și au lucrat în Ucraina fără cetățenia acestei țări, în temeiul permisului de ședere. Apropo, și amendă va trebui să achităm, vreo 700 de lei fiecare, pentru că nu am fost la curent, că urma să ne legalizăm șederea în 30 de zile de la intrarea în Moldova. Noi încă nu am primit banii promiși – 2200 de lei, niciodată. A trebuit să mai mergem de două ori la MoldExpo să ne verificăm actele că suntem eligibili să primim ajutorul. În situația când trebuie să fugi de acasă, cel mai puțin te gândești dacă vei lua sau nu statut de refugiat. Motivația este cu totul alta. Să ne întoarcem la Odesa nu are rost, pentru că centrul de business pe care-l administram a rămas fără arendași – au plecat toți, fie lucrează la distanță. În Ucraina s-a prelungit starea de război până la 25 iulie” – își spune femeia povestea.
Juriștii spun că legile sunt permisive
Ion Calcatinge, jurist, AO Centrul de Justiție Socială ”Echitate”, care de aproape trei luni se implică în soluționarea problemelor refugiaților cu legile și statutul, consideră că au fost create toate condițiile pentru o încadrare ușoară a cetățenilor ucraineni nu doar în câmpul muncii, dar și în viața socială a comunității. Rămâne, însă, de lucrat la capitolul informare: nu toți cunosc despre aceste posibilități, nici în rândul cetățenilor ucraineni, nici potențialii angajatori.
”De la începutul stării de urgență, autoritățile Republicii Moldova, prin dispoziția nr. 4 din 1 martie 2022 a Comisiei Situații Excepționale (CSE), au încercat să facă cât mai ușoară încadrarea în câmpul muncii a Refugiaților din Ucraina, aceștia neavând nevoie de permis de muncă pentru a se angaja. În practică, întâlnim o mulțime de bariere, care apar nemijlocit în momentul angajării, una dintre care este și frica agenților economici și nedorința lor de a colabora. Multor ucraineni li se refuză cu sintagma ”Nu-mi trebuie lucrător pe o lună”; ”Nu știe limba, nu am ce să fac cu el”, și acestea sunt doar o parte din ”scuzele” pe care le invocă unii din ei. Din data de 15 mai 2022 prin dispoziția nr. 21 a CSE, a fost simplificată procedura de obținere a permisului de muncă pentru cetățenii ucraineni: ”beneficiarul solicitant poate solicita Biroului Migrație și Azil acordarea dreptului de ședere provizorie în scop de muncă pentru cetățenii ucraineni fără obligativitatea respectării condiției de achitare a unui salariu mediu lunar pe economie”. De asemenea, aceștia au fost scutiți de taxa (1440 lei) pentru dreptul de ședere provizorie în scop de muncă. Aceste prevederi, teoretic, trebuie să îi facă pe angajatori mai predispuși spre colaborare, cum va fi, însă, în realitate, urmează de văzut.”
Angajator: ”nu prea am fost informați ce cerințe are legislația față de noi”
Victoria Secu, directoarea AO ”Fiecare Contribuie pentru Schimbare” din or. Criuleni, are experiența de angajare a trei persoane din rândurile refugiaților. Pentru salarii a avut acces la surse direcționate pentru asta de către organizații din Europa, care ajută refugiații. Întrebată, care ar fi, din punctul de vedere al angajatorului, barierele în acest proces, Vistoria Secu a spus: ”Necorelarea dărilor de seamă statistice. De exemplu, la moment, ceea ce am plătit unei domnișoare angajate, care a plecat între timp din Moldova, nu este arătat la organul fiscal. Acum contabila trebuie să sune și inspectorii fiscali manual trebuie să introducă aceste date în sistemul de raportare. Pentru organizație este un efort dublu: trebuie să prezinți, apoi să corectezi darea de seamă privind impozitul pe venit, din cauză că nu s-a reținut. Un alt impediment este integrarea socio-profesională a cetățenilor străini. Apar momentele că nu toți membrii colectivuluigazdă cunosc limba rusă, de partea cealaltă nu se cunoaște limba română, apar disensiuni, trebuie să creezi climatul de colaborare și este un moment pe care angajatorul trebuie să-l ia în considerare: cum construiește relația de echipă, cum organizează munca în echipă ca să favorizeze incluziunea socială a refugiaților, dar, totodată să nu limiteze sau să nu-i incomodeze și pe ceilalți angajați. Un alt aspect este că angajatorilor nimeni nu le-a adus la cunoștință ce relații trebuie să avem cu oficiile de ocupare a forței de muncă în cazul angajării refugiaților. La instruirile la care am participat, noi, ca angajatori, nu prea am fost informați ce cerințe are legislația față de noi.”
Puțini se adresează, nimeni nu se angajează
Ana Cojocari, șefa Direcției pentru ocuparea forței de muncă Criuleni, ne informează, că până la 24 mai, 2022, doar patru persoane din rândul refugiaților ucraineni, dintre care două pensionare, s-au adresat la instituție și au declarat că sunt în căutarea unui loc de muncă. Două sunt pedagogi de profesie, specialiste în educație fizică și educație preșcolară, altele două au solicitat locuri în comerț. Nici una dintre aceste solicitante nu au fost angajate prin intermediul direcției. Doamnele nu cunosc limba română, și acesta ar fi un impediment la angajare, spune funcționara. În plus, locuri libere în domeniul pedagogiei tot nu le poate propune. În cazul în care cineva angajează cetățeni ai Ucrainei, ei sunt rugați să anunțe Direcția pentru ocuparea forței de muncă, pentru a li se întocmi un dosar care să se păstreze în arhive, în cazul că situația excepțională ar dura mai mult timp și ulterior ei vor avea nevoie de această informație, poate la stabilirea pensiilor.
La data de 24 mai, 2022, DOFM Criuleni dispunea de oferte de muncă, preponderent în sectorul public. Nouă întreprinderi și instituții caută specialiști sau specialiști superiori/principali (Casa Teritorială de Asigurări Sociale, Consiliul Raional Criuleni). O întreprindere în domeniul confecțiilor caută 6 cusătorese. Mai e nevoie de doi tractoriști, de 4 asistenți medicali la Centrul de Sănătate Hrușova, de factori poștali la Izbiște și Criuleni, de specialiști-farmaciști la o întreprindere farmaceutică din Pașcani.
Potrivit Agenției Naționale de Ocupare a Forței de Muncă, de la începutul războiului în țara vecină, 133 de angajatori din Moldova au oferit peste 2.100 locuri de muncă pentru refugiații din Ucraina, în domenii precum: IT, construcții, inginerie, croitorie, asistență medicală și altele.
S. Cernov
