Serviciul de asistență socială pentru persoanele cu dizabilități joacă un rol crucial în promovarea incluziunii și în susținerea implicării acestor persoane în viața comunității. Discuțiile în grup realizate recent de reprezentanții Centrului de Justiție Socială ECHITATE cu asistenții sociali și personali din raioanele Criuleni și Dubăsari au relevat o serie de probleme stringente în prestarea acestui serviciu vital.
Una dintre cele mai importante probleme ține de practica oferirii plăților neoficiale pentru accelerarea procesului de evaluare și prelungire a gradului de dizabilitate. Potrivit celor relatate la discuțiile în grup, plățile neoficiale variază între 300 și 500 de lei pentru un medic specialist, subminând integritatea sistemului social și creând inechități majore.
Asemenea practici vicioase creează obstacole sau chiar exclud posibilitatea de a obține gradul de dizabilitate de către persoanele care nu plătesc neoficial, pun în pericol obiectivitatea evaluărilor medicale și afectează încrederea în angajații din acest sistem.
În multe cazuri, chiar medicii îi descurajează pe acești oameni, spunându-le că procesul necesită costuri semnificative. De asemenea, lipsa unei asigurări medicale obligatorii împiedică accesul la investigații gratuite pentru persoanele social vulnerabile. În fiecare localitate din raioanele Criuleni și Dubăsari există, cel puțin, 5 persoane imobilizate care nu au un grad de dizabilitate stabilit. O soluție ar fi ca pacienții să solicite Echipa Mobilă pentru investigație și suport, depunând o cerere la Direcţia de asistenţă socială și protecţie a familiei (DASPF).
Determinarea gradului de dizabilitate și recunoașterea statutului de persoană cu dizabilități sunt efectuate de către Consiliul Național pentru Determinarea Dizabilității și Capacității de Muncă (CNDDCM). Acest proces se desfășoară conform Hotărârii Guvernului nr. 357 din 18.04.2018 cu privire la determinarea dizabilității, în baza examinării dosarului persoanei și potrivit unor criterii stabilite.
Procedura de determinare a gradului de dizabilitate este inițiată de instituția medico-sanitară (medicul de familie) în cazul în care persoana nu poate desfășura o activitate socială sau profesională deplină. Dosarul pentru stabilirea gradului de dizabilitate conține diverse acte, inclusiv cererea persoanei, fișa de trimitere (F-088/e), copiile actelor de studii, informațiile de la structurile teritoriale de ocupare a forței de muncă despre statutul persoanei, formularul nr. 5 (pentru copii) și ancheta socială completată de asistența socială locală.
În practică, procesul este destul de anevoios pentru beneficiari, aceștia fiind nevoiți să facă mai multe drumuri pentru a ajunge la medicii specialiști, a obține o programare etc. De obicei, așteptarea durează între 30-45 de zile lucrătoare pentru a beneficia de consultațiile medicale ori serviciile medicale de înaltă performanță, iar pentru cei imobilizați este o adevărată provocare, întrucât ei au nevoie de transport specializat și resurse financiare pentru a se deplasa, fie la medici, fie la reprezentantul CNDDCM care solicită obligatoriu prezența lor la depunerea dosarului.
După evaluarea dosarului, în funcție de caz, persoanei i se poate atribui unul dintre cele trei grade de dizabilitate: dizabilitate severă, accentuată sau medie. Persoanele cu deficiențe ușoare și capacitate de muncă păstrată în proporție de 65–100% sunt considerate apte de muncă și nu sunt încadrate în grad de dizabilitate.
Este de remarcat că asistenții personali ai persoanelor care necesită îngrijitori se confruntă și ei cu probleme – la angajarea în câmpul muncii. Procedura de angajare este una dificilă, greoaie, deoarece nu există un mecanism clar al acesteia, inclusiv lipsește un registru online în care ar fi ținută evidența depunerii dosarelor.
Au fost cazuri când angajarea în câmpul muncii a durat și până la 9 ani și 9 luni, ceea ce e un termen exagerat de așteptare.
Astfel, procesul de obținere a gradului de dizabilitate în Republica Moldova este marcat de proceduri complexe, birocrație și plăți neoficiale. Depășirea acestor probleme implică necesitatea reformării sistemelor sănătății, protecției sociale si instituțiilor responsabile pentru a asigura un acces echitabil și operativ.
Diana Caireac
Acest articol a fost elaborat de A.O. „Centrul de Justiție Socială ”Echitate” în cadrul proiectului „Consolidăm integritatea – sporim calitatea serviciilor sociale”, parte a unui proiect realizat de Transparency International – Moldova cu susținerea financiară a Secției Justiție Penală și Aplicare a Legii a Ambasadei Statelor Unite ale Americii la Chișinău. Opiniile exprimate aparţin autorilor și pot să nu corespundă opiniei donatorului și a Transparency International – Moldova.
