Anul acesta, pe 13 iunie, lumea ortodoxă sărbătorește una dintre principalele sărbători – Înălțarea Domnului.
Sărbătoarea cade întotdeauna joi, la 40 de zile după Paște, așa că data este diferită în fiecare an.
În această zi, Iisus Hristos S-a înălțat la cer în trup, împlinindu-Și misiunea pământească. Oamenii numesc sărbătoarea pur și simplu ISPAS-ul sau Înălțarea Mântuitorului.
Potrivit Evangheliei, după înviere, Isus a umblat pe pământ timp de 40 de zile, și-a învățat ucenicii și le-a vorbit despre Împărăția Cerurilor. La sfârşitul acestei perioade, i-a adunat pe muntele Măslinilor de lângă Ierusalim, i-a binecuvântat şi, înălţându-Se la cer, a dispărut în nori. Doi îngeri li s-au arătat apostolilor, anunțând că Hristos se va întoarce a doua oară pe pământ pentru a judeca pe cei vii și pe cei morți: „Acest Isus, care a fost ridicat de la voi la cer, va veni așa cum L-ați văzut intrând în cer.” Ca o mărturie a acestei istorii pe muntele Măslinilor este o mănăstire unde se află o piatră cu amprenta piciorului Lui Hristos. Cei care nu au posibilitatea să meargă acolo în pelerinaj, se pot bucura de sărbătoare și participând la Liturghia oficiată în bisericile din comunitatea lor.
De această zi sunt legate mai multe tradiții și superstiții
În multe localități de Ispas lumea se duce cu pomeni la cimitir, iar în România este oficiată și Ziua Eroilor.
Potrivit legendelor, în această zi Domnul umblă pe străzi deghizat în cerșetor, așa că la Înălțare trebuie să se facă pomană și nu trebuie să arunci gunoiul sau să scuipi – pentru a nu-l lovi pe Hristos. Pe vremuri, în această zi, se coceau prăjituri speciale – „scări”, care ar trebui să ajute sufletele strămoșilor să urce la cer cât mai repede posibil.
Ziua Înălțării este numită uneori Ziua Tatălui în Germania, deoarece mulți bărbați protestanți organizează herrenpartien „excursii” în această zi.
În Suedia, mulți oameni merg în pădure la ora 3 sau 4 dimineața pentru a asculta păsările la răsărit. Aduce noroc dacă un cuc este auzit din est sau vest. Aceste ieșiri sunt numite gökotta, sau „dimineața devreme a cucului”.
În Anglia, Ziua Înălțării este asociată cu diverse festivaluri de apă.
Este sărbătorită Înălțarea și în Austria prin procesiuni la care se poartă statuia Mântuitorului.
Alte obiceiuri pot include „bătaia granițelor”. În trecut, aceasta implica bătaia băieților cu ramuri de salcie în timp ce erau conduși de-a lungul granițelor parohiei, nu doar pentru a-i purifica de rău, ci și pentru a-i învăța limitele parohiei lor.
În ziua Înălțării Domnului, credincioșii se salută folosind cuvintele „Hristos s-a Înălțat!” și „Adevărat s-a Înălțat!”. Aceste formule de salut sunt folosite timp de 10 zile după sărbătoare până la Duminica Mare.
Înălțarea sau Paștele Cailor
Ziua de Înălțare mai este numită în popor și “Paștile Cailor”.
Potrivit unei legende, se spune că Maica Domnului, după nașterea lui Iisus, neavând unde să-L culce, L-a așezat în ieslea din grajd, lângă cai și boi. Boii s-au săturat și au început să rumege liniștit, însă caii lacomi au mâncat tot fânul, inclusiv cel de sub Pruncul divin.
Mâhnită de lăcomia cailor, Fecioara Maria i-a blestemat să nu se mai sature niciodată decât în ziua de Înălțare, și atunci doar pentru o oră. De atunci, în această zi sfântă, țăranii obișnuiau să scoată caii la păscut, după iarna lungă petrecută în grajduri. Era un moment de bucurie, când animalele erau împodobite cu flori și frunze verzi, sărbătorindu-se astfel renașterea naturii și revenirea la muncile câmpului.
Scoaterea cailor la păscut în ziua de Înălțare era un ritual înconjurat de credințe și superstiții. Se zicea că, în această zi specială, caii capătă pentru scurt timp darul vorbirii, putând comunica cu stăpânii lor. Oamenii își admirau animalele pentru frumusețea, puterea și agerimea lor, dar și pentru rolul indispensabil pe care îl aveau în gospodăriile țărănești.
În unele sate, se organizau chiar competiții și alergări cu cai, pentru a celebra și mai mult aceste animale prețioase. Întrecerile aveau menirea de a cere un an agricol bogat și recolte îmbelșugate. Denumirea “Paștele Cailor” reflectă perfect îmbinarea dintre credința creștină și tradițiile populare românești, legate de respectul pentru natură și ciclurile ei.
Ce să nu faci în ziua Înălțării Domnului ?
E ziua când nu ar trebui să fie loc pentru ceartă, înjurături. Nu se spală, nu se lucrează greu, nu se face curățenie.
Nu se aruncă gunoi, scuipă pe pământ.
E zi de veselie, liniște, optimism. Nu refuzați să-i ajutați pe cei care au nevoie.
Semne populare
Zori roșii – o vară uscată.
O dimineață înnorată – o vară ploioasă.
Cântând privighetoarea – vreme bună anunță.
Nori albaștri seara – se schimbă timpul
