CriuleniEst-CurierSucces comunitar

De ce trebuie, cât durează şi cum e să construieşti canalizare într-un sat (foto, video)

De ce trebuie, cât durează şi cum e să construieşti

canalizare într-un sat (foto, video)

 

 

Svetlana Cernov, Est-Curier

Autoritatea publică locală a satului Işnovăţ, la începutul anului 2021, a anunţat public că a finalizat construcţia reţelei de canalizare pe toată suprafaţa satului. Astfel, satul devine a opta localitate din r. Criuleni (din 38, reunite în 25 de primării) care se poate folosi de o invenţie a civilizaţiei.
Se întâmplă în al treizecilea an de la declararea independenţei, peste mulţi ani după ce în sat a apărut apeductul. Dacă
apeductul a fost recunoscut în Republica Moldova, încă prin anii 70-80, drept un element de confort la sate, iar c onstrucţiile acestora au nceput încă în perioada şi din contul fostelor gospodării agricole, ulterior autorităţile independente le-au reabilitat sau extins, atunci sistemele de canalizare nu se puneau în plan. Aderarea Republicii Moldova la Parteneriatul Estic al Uniunii Europene a făcut ca şi abordarea celor două sisteme ca fiind indispensabile una fără de alta, să fie cumva transpusă în legislaţia naţională, aşa încât să nu mai poată fi construit un apeduct fără
sistem de canalizare. Pe hârtie e aşa, în realitate – apeductele se extind, de canalizare bani nu mai ajung. Între timp, nimeni nu mai spală vasele cu apă fierbinte ca să obţină lături pentru porc, maşinile automate de spălat au vechime de peste 15 ani în casele moldovenilor (cele semiautomat la fel erau poluante), iar produsele chimice sunt turnate cu
nemiluita în haznale fără fund, pământul filtrând la greu apele reziduale, ca omul să ia, într-un final, din sonde, doar apă tehnică.

De la proiectare până la finalizare – 10 ani!

Satul Işnovăţ, are aproximativ 1570 de locuitori, 460 de gospodării, cu posibilitatea de a fi extins până la 500. Actualul primar, Andrei Duca (ales în 2019, a mai deţinut funcţia între anii 2011-2015), ne descrie puţin cum a decurs construcţia infrastructurii în sat:
„Apeduct avem în tot satul din 2007, serviciu la care sunt conectate aproximativ 330 de gospodării. Proiectarea sistemului de canalizare a început în 2012, după care, până în 2013 a durat elaborarea proiectului. În data de 11
decembrie 2014 am înaintat proiectul pentru finanţare la Fondul Ecologic Naţional. În 2015 am primit răspuns că am câştigat proiectul, prima sumă alocată a fost de 500 de mii de lei. În 2016 am organizat licitaţia, am încheiat contractul cu Galicus SRL, firma care a executat lucrările până în 2021. Proiectul s-a executat pe etape, ultima fiind lucrările de montare a staţiei de epurare. Urmează darea în exploatare a sistemului, după ce este testat şi se achită toate datoriile. Suma totală valorificată din 2015 până în prezent a fost de ca 9 mln 600 mii lei. E sumă mare, dar şi anii s-au dus! Lucrările au fost terminate pe data de 15 ianuarie 2021. Recepţia finală încă urmează, dar deja canalizarea lucrează, oamenii se conectează şi sunt mulţumiţi. Instituţiile publice sunt conectate: şcoala, grădiniţa, punctul medical, primăria, casa de cultură, câteva afaceri private, magazinele. Gospodării conectate avem, până la anul nou, vreo 150, dar a fost perioada rece, a îngheţat pământul şi oamenii aşteaptă să se facă timpul frumos, să poată săpa şi să continue conectarea”.
Andrei Duca adaugă că sistemul include staţie de epurare cu capacitatea de 90-100 de metri cubi de ape reziduale, şi trei staţii de pompare. Deocamdată, consumatorii nu achită serviciul, pentru că încă nu este calculat preţul acestuia. Cheltuielile şi le asumă primăria, iar după o perioadă de observaţii şi calcule, se va stabili tariful lunar pentru fiecare consumator.

Lecţii de învăţat de la Andrei Duca:
Lecţia I. Un apeduct începe cu înaintarea proiectului la consiliul local, după ce sunt consultaţi toţi locuitorii: „Noi întotdeauna ne-am condus după cerinţele oamenilor. Şi construcţia apeductului, şi a canalizării a fost consultată
cu oamenii. Că a vrut primarul sau a decis consiliul, e puţin spus. La început, am întrebat pe fiecare gospodar, dacă este de acord, s-a scris în jurnal răspunsul fiecăruia, consemnat prin semnătură. Am adunat atunci vreo 200 de semnături, majoritatea erau „pentru”, unii au răspuns „mă mai gândesc”, pentru că nu ştiau preţul, cât îi va costa. Am făcut un studiu, înainte de proiectare, ca să ştim câţi consumatori vom avea, ce vor conecta oamenii: veceu, baie sau şi
una şi alta. Asta ne-a permis să avem un proiect cât mai detaliat şi mai realist”
.

Dacă majoritatea este de acord, va fi mai uşor cu motivarea oamenilor să se conecteze la bunul construit, care nu este deloc ieftin, şi va dispare problema „îngropării” la propriu a unui bun scump, care să degradeze pe urmă fără a fi utilizat, explică primarul.
Greşeli de evitat: „E o aventură azi să te avânţi într-un asemenea proiect, dacă nu ai un plan urbanistic şi o strategie de dezvoltare socio-economică a localităţii. Miza acestor proiecte de infrastructură sunt inclusiv investitorii, care pot să dezvolte zona, să creeze locuri de muncă. Prezenţa acestor documente înseamnă că nu este o localitate uitată de lume. Avem drum construit recent de la Chişinău, avem apeduct şi canalizare, dar ne lipseşte acest plan urbanistic, care este cerut de toate proiectele investiţionale”

Anatolie Istrati: „Trebuie să ai noroc de firmă!”

 

 

Construcţia sistemului de canalizare de la Işnovăţ a fost administrată de doi primari.

În perioada 2015-2019 responsabilitatea i-a revenit lui Anatolie Istrati. Deja ex-primarul ne-a spus că s-a ocupat de licitarea lucrărilor şi de valorificarea alocărilor de la Fondul Ecologic Naţional (FEN), care la prima etapă, în 2015, a trimis în sat 500 mii de lei, până la construcţia întregii reţele.

Lecţii de la Anatolie Istrati:
Lecţia I: „Am strâns contribuţia de la oameni, de 15% din valoarea proiectului, a câte 4500 de lei de gospodărie, 85% – de la fond. De atâta şi am mers noi repede, datorită oamenilor care au strâns contribuţia lor exemplar, pentru că FEN nu-ţi dă bani, până nu faci dovada că ai şi contribuţia. Oamenii au fost cooperanţi, pentru că toţi sunt conştienţi, câtă chimie folosim noi azi şi că toate aceste impurităţi nimeresc în apa pe care o bem. E sănătatea noastră. În plus, un sistem de canalizare e mai ieftin pentru gospodari. Sa cureţi o hazna la noi în sat te costă cam 800 de lei, de 2-3 ori pe an, dar dacă ai canalizare, ţi-ai făcut interesul şi întorci în natură apa curăţită”.
Greşeli de evitat:Să fie mai pretenţioşi faţă de firma pe care o selectează, să se asigure că vor face şi vor da în exploatare o lucrare calitativă. Noi am avut noroc cu firma, dar sunt firme care câştigă licitaţiile, încep 10 obiecte
simultan şi se mută cu săptămâna de la unul la altul. De exemplu, proiectele începute în alte localităţi înaintea noastră, la vecini, încă nu sunt terminate. Mai sunt şi firme care fac lucrări la alt proiect cu banii primiţi pentru proiectul
tău. Comisia de concurs trebuie să ceară recomandări de la alţi conducătorii care au mai lucrat cu aceste firme. Noi am descalificat atunci o firmă pentru că a ataşat la dosarul de concurs un act, iar când am verificat noi acel act, s-a dovedit a fi fals: instituţia la care făcea referire nu a emis un asemenea document. Au mai fost firme care au scris că au lucrat în anumite primării, la anumite obiecte. Am sunat la acei colegi primari, ei ne-au spus care este situaţia, că sunt de bună credinţă, că nu”

Locuitorii se împart în „decişi” şi beneficiari

La Işnovăţ, cetăţenii îşi exprimă acordul să se conecteze la canalizare, doar că unii o fac mai atent, pentru că afirmă că nu sunt pe deplin informaţi cât îi va costa serviciul.
Vitalie Busuioc: „Până când nu mă folosesc, dar avem de gând. Am plătit o parte din contribuţie, urmează să o achit şi pe cealaltă. Doar că la mine este o problemă: nivelul casei mele este mai jos decât traseul, şi nu ştiu în care parte
să o iau, cum să mă conectez”.

Alexandra Anghelici: „Canalizare încă nu folosim, nu am dat toţi banii, dar nici nu ştim cât o să ne coste. Ne-au spus că dacă se vor folosi mai mulţi, va costa mai ieftin, dacă mai puţini – mai scump, dar încă nu ştim. De-ar avea lumea bani, cu ce plăti”.
Galina Creciun: „Au fost frigurile şi nu ne-am mişcat mai departe. Am achitat 4500, în rate. Este un beneficiu. Avem condiţii în casă, avem bucătărie, ne folosim de maşină de spălat, nu umblăm cu căldările. Încă nu ştim cum vom plăti – după metru cub sau după numărul de locatari în casă. Din cei care s-au conectat deja aud că e foarte bine. În plus, apa folosită se tratează la staţie, se filtrează, nu aruncăm în grădină soluţii şi prafuri de spălat, că tot natura şi pământul nostru îl otrăvim”

 

Corjova are canalizare de 10 ani

Gheorghe Ojog, primarul s. Corjova, întrebat ce ar scrie într-un manual dedicat construcţiei unui sistem de sanitaţie la sat, a spus, că, în opinia sa, un sistem de canalizare poate apărea mai repede în sat dacă primarul este insistent şi dacă are ceva cunoştinţe în a construi obiecte, a administra bugete. La Corjova construcţia a început de la mic: un deviz de cheltuieli de 6 mln de lei pentru 10 km de canalizare cu staţie de epurare de 30 m3 pe zi. Se intâmpla în 2010-2011, iar la serviciu au fost conectate întâi grădiniţa, şcoala şi alte instituţii publice. Ulterior reţelele au fost extinse deja prin alt
proiect, de vreo 7 milioane. „Am început cu o staţie de epurare de capacitate mică. Dar cum omului nostru i-a venit gustul de canalizare, oamenii au văzut ce înseamnă maşină de spălat, ce este viceu, bideu, şi a apărut cererea, deşi acum sunt conectate cam 50% din gospodării. În 2018 am extins staţia de epurare, care acum are o capacitate de 100 m.c pe zi”.
În opinia lui Gheorghe Ojog, un sistem de canalizare este mai complicat de construit, decât un apeduct, bunăoară, din cauză că e nevoie de calculat bine relieful, şi să fie corect amplasate staţiile de pompare. Într-un sat mai mare, spune primarul, e nevoie de mai mult timp pentru o construcţie, dar mult depinde şi de capacitatea firmei care va realiza
lucrarea, de câştigătorul licitaţiei: „Cu achiziţiile e o problemă: statul ne impune să alegem prestatorul cel mai ieftin, dar asta nu înseamnă întotdeauna şi calitativ. Eu cred că asta e o greşală fatală, care afectează mult calitatea lucrărilor. Nouă, de exemplu, ne-a căzut un agent economic de treabă, pe care am putut ulterior să-l recomand şi altor primari”

Imagini: staţia de epurare de la Corjova:

 

Finanţarea proiectelor – anevoioasă, din insuficienţă de fonduri

Toţi primarii cu care am discutat au spus că sistemele de canalizare ar fi fost construite mai repede, dacă Fondul Ecologic Naţional şi-ar schimba abordarea.

Andrei Duca, primar de Işnovăţ: „Banii puteau fi valorificaţi mai repede, dar au fost perioade, când la Fondul Ecologic nu erau specialişti. Ne duceam încolo cu documente, cu procese-verbale, ceream confirmări, pe care puteam să le
obţinem, în cel mai bun caz, în 3 luni, jumătate de an sau chiar un an, până ce agentul economic îşi primea banii pentru lucrările îndeplinite la o anumită etapă. Respectiv, tot atât de lent se alocau următoarele tranşe. Părerea mea, dacă acest proiect era finanţat la timp, noi îl terminam în maximum doi ani, nu în şase”.

Anatolie Istrati, ex-primar de Işnovăţ: „Firma care a câştigat concursul era gata să construiască într-un an şi jumătate, dacă ar fi fost sursele necesare alocate de la Fondul Ecologic. Eu le-aş da un sfat: dacă nu sunt bani, să înceapă mai puţine proiecte. Ai început, l-ai terminat, mergi la altul. Dar la noi cum e? Au fost începute foarte multe proiecte, mai puţine finalizate”.
Iurie Buga, primarul com. Micleşti: „Am depus încă în 2016 la FEN proiectele pentru canalizare în satele Micleşti şi Steţcani. Suma necesară ar fi de 17 mln pentru ambele sate. Încă nu am primit finanţare”.

Ion Guzun, şeful Inspectoratului pentru Protecţia Mediului (IPM) Criuleni, consideră că proiectele de mediu, inclusiv construcţia sistemelor de canalizare, derulează lent, pentru că în ultimii ani au scăzut considerabil și încasările la Fondul Ecologic Naţional, principalul finanţator al acestor lucrări.

Ion Guzun (foto):
„Fondul se completează din taxele plătite de antreprenori, din amenzile pentru poluare, din taxele pentru serviciile de mediu. Dacă, spre exemplu, în anul 2014 IPM Criuleni a vărsat în buget 902 mii lei incasate din serviciile prestate, în 2016 – peste 800 de mii, apoi în 2020 sumele acumulate din prestarea serviciilor (autorizări de mediu de tot felul), amenzi şi cauzare de prejudiciu abia de au ajuns la 206 de mii de lei. Suntem afectaţi de criza economică, dar şi pandemia ne-a ţinut câteva luni pe acasă. Agenţii economici în anii precedenţi construiau mai mult, ne solicitau autorizări, toate acestea se plăteau. Acum, mulţi şi-au sistat activităţile. Treptat, în ultimii ani, bugetul FEN a scăzut de la 3 mlrd de lei anual la 560 de mln, cât a fost în 2020. Din câte cunosc, pentru anul 2021, fondul se va axa pe finanţarea proiectelor începute”

Ecologiştii lansează semnale de alarmă, iar Uniunea Europeană pune umărul

Asociaţia Obştească Centrul Naţional de Mediu, a organizat o conferinţă, la 22 martie, 2021, cu genericul „Apele uzate în contextul Zilei Mondiale a Apei”, în cadrul căreia şi-a expus opinia că lipsa sistemelor de canalizare este un factor puternic poluant al apelor destinate consumului.

Ina Coşeru, preşedinta Centrului, semnala o problemă: Ministerul Mediului a dispărut ca entitate separată, astfel că interesele agricole şi economice sunt prevalente celor de mediu. Ina Coşeru consideră că, citat „Din 2009 am contruit multe apeducte, dar fără canalizări şi staţii de epurare. Am creat astfel surse multe de poluare, fără a ne îngriji de curăţirea apelor uzate”.

Şi Uniunea Europeană reacţionează şi atenţionează Republica Moldova că „Apa potabilă sigură și canalizarea adecvată sunt cruciale pentru reducerea sărăciei și pentru o dezvoltare durabilă. În acest context, Uniunea Europeană, susține în prezent financiar construcția a 10 măsuri de infrastructură în sectorul aprovizionării cu apă și canalizare pe teritoriul
Republicii Moldova, lucrări care vor fi finalizate în 2021. Numărul preconizat de beneficiari pentru măsurile privind aprovizionarea cu apă și canalizare este estimat la peste 100.000 de persoane. Astfel, beneficiarii vor avea acces la apă potabilă sigură și la servicii de canalizare centralizate. Infrastructura va include sisteme îmbunătățite de rețea de aprovizionare cu apă, instalarea rezervoarelor de apă, infrastructură tehnică reînnoită, rețea de canalizare, etc.

Împreună cu Ion Guzun, şeful IPM Criuleni, am reconstituit situaţia actuală în r. Criuleni privind existenţa şi gradul de dezvoltare a sistemelor de canalizare. Iată tabloul: canalizare şi staţii de epurare au satele: Corjova şi Işnovăţ – 100%; Rîșcova – 90%; Bălăbăneşti (şi Mălăieştii Noi) şi Măgdăceşti – 70-80%; Or. Criuleni – 60%, fără staţie de epurare proprie; Porumbeni – 50%, staţie de epurare învechită.
În celelalte localităţi, doar şcolile şi grădiniţele au propriile fose septice şi haznale, care asigură funcţionarea blocurilor alimentare şi sanitare interne.
Potrivit statistica.md, în raionul Criuleni, în anul 2019, doar 7886 (10,74%) de locuitori din 73,400 se foloseau de un sistem de canalizare, în timp ce cu reţele de canalizare este acoperită 29 la sută din suprafaţa raionului. Doar 2915 apartamente şi locuinţe individuale erau racordate la aceste sisteme îăn 2019 (ultimile date staitstice disponibile). În ultimul an, la şirul lor s-au alăturat işnovăţenii şi parţial rîşcovenii, dar şi mai mulţi măgdăceşteni.

Sursa: bns.md

Citește mai mult

Preluarea textelor de pe pagina www.estcurier.md pentru formatul online se face în limita a 500 de semne, cu indicarea linkului activ către articolul preluat. Instituțiile de presă, care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar edițiile tipărite vor indica „Est-Curier" și autorul informației. Materialele de presă sunt protejate de Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe și de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova.

Est Curier

Ziarul cu care stai de vorbă și în care poți avea încredere

Articole asemănătoare

Back to top button