O luminiță pentru zăicănencele trecute de a doua tinerețe a pus la cale și a realizat Rodica Sîrbu Golenco. De ceva timp s-a implicat mai mult în viața satului, în calitate de consilieră locală, iar prilejul l-a asociat cu ziua de naștere a celei care i-a dat viață, Valentina Sîrbu, care era născută chiar pe 8 martie.
„Anul acesta m-am gândit să pun temelie la o tradiție, mai degrabă, să readuc „luminițele” de altă dată, care se organizau în sat și la care participa și mama mea, dedicate Zilei Internaționale a Femeii. Am deschis larg ușile casei mamei, am chemat finuțele mele de botez să le cânte femeilor pe care le-am invitat. Mămica mea a lucrat toată viața în sat, a fost contabilă în sovhoz. Pe timpuri, la casa de cultură, erau chemate toate doamnele din sat și erau felicitate, li se făceau cadouri. Într-un an le-a cântat chiar și Fuego cu Irina Loghin. Ultima are rădăcini la Zăicana, la noi în sat, și mama i-a invitat la noi acasă. Chiar ne aminteam recent de acea zi” – povestește Rodica Sîrbu Golenco.
După 20 de ani de muncă în poliție, dna Rodica Sîrbu o perioadă a trăit în Italia, deși s-a dus inițial doar să viziteze o fostă colegă de serviciu… A rămas pe mai multă vreme, și-a unit destinul și cu un bărbat, și pentru că domnul e din România, glumește că mereu a vrut „să unească malurile”. Spune că își pune plan să revină acasă și chiar să contribuie cu propriile puteri la crearea în sat a unui centru de zi, de creație, pentru femeile din Zăicana. Era și dorința mamei Valentina, chiar și lista participantelor la activități, scrisă de răposata sa mamă, este pe undeva prin mape. Speră că va prinde finanțare pentru proiectul său din fonduri europene.
La „luminița” în memoria mamei sale, Rodica Sîrbu-Golenco a invitat nu doar rudele, care sunt numeroase, dar și alte femei, cu precădere, care sunt singuratice.
Eufrosinia Hîncu este verișoara răposatei Valentina Sîrbu și, dacă tot este mai mare de ani, zice că a dădăcit-o în copilărie, se juca cu ea ca și cum ar fi o păpușă. „Am cele mai frumoase amintiri cu Valentina. Eram mai mare cu vreo cinci ani, și ne-am ajutat și susținut reciproc în toate perioadele vieții, am ajutat-o cum am putut. La școală era elevă bună, mereu energică, harnică, puternică, a fost o lideră. Îmi pare rău că nu și-a realizat visul. Ea mereu voia să-și sărbătorească aniversarea de 70 de ani cu toți verișorii și să-i cânte Anișoara Puică. Mai este un an până atunci, dar, din păcate, a plecat dintre noi subit”.
O altă verișoară, Tatiana Mitrofanschi, la fel, și-o amintește că era curajoasă, știa să înfrunte greutățile vieții. „Îi plăcea frumosul și a lăsat urme frumoase pe pământ: o casă, un copac, o floare, o fată harnică ca și dânsa…” – spune dna Tatiana.
„A fost o doamnă cu sufletul mare. Am cunoscut-o ultimii doi ani din viață în căminul colegiului din Stăuceni, era deja pensionară și și-a găsit de lucru ca să îi mai treacă din timp. Era o sărbătoare, când venea ea la lucru. Chiar dacă avea neplăceri, nu spunea niciodată, în schimb mereu ne alinta cu prăjituri gustoase făcute de mâna ei… În ziua când a decedat o așteptam la lucru, credeam că ceva s-a întâmplat cu transportul, dacă tot nu venea la schimb… Din păcate, sănătatea nu-i era cea mai bună” – își amintește Lidia Burciu, fostă colegă de serviciu, despre Valentina Sîrbu.
Iar Tamara Grati și-o amintește ca pe „un om bun, nu se certa cu nimeni”, încă din perioada în care lucrau la câmp, cu cel puțin 30-40 de ani în urmă: „Când eram mai tinere, opt martie îl făceam pe deal. Mai des curățam la livadă. Luam de acasă tartine, plăcinte, mult nu stam, le mâncam și continuam lucrul. Brigadirul ne mai încălzea cu ceva … Nu prea știam de sărbători.”
”Acum numai că ne place sărbătoarea de 8 martie, pentru că avem nepoți, am fost la matineu, ne felicită” – intervine și Tamara Morozan în discuție.
Invitate în casa mare, participantele la „luminița” Rodică au depănat amintiri și au ascultat melodiile interpretate de câteva fetițe zglobii, au cântat și ele și au mai scăpat care câte o lacrimă, care câte o glumă. Au plecat acasă cu câte un cadou simbolic din partea gazdei, așa cum se făcea în tinerețea lor, după fiecare „luminiță”.
În ospeție la dna Rodica, cu propriile expoziții de lucrări, mărțișoare și brâie artizanale, au venit meșterițele populare Natalia Cangea din Criuleni și Angela Reniță din Ciorescu. Curtea casei Valentinei Sîrbu i-a întâmpinat pe oaspeți împodobită cu covoare tradiționale moldovenești și cu lucrările iscusitelor meșterițe.
