Parteneri, beneficiari, voluntari s-au adunat de Ziua Justiției Sociale la Criuleni pentru a evalua impactul proiectului ”Protecție și echitate pentru persoanele în etate din Zona de Securitate” implementat de Centrul de Justiție Socială ”Echitate”.
Maria Zugravu, președinta CJS „Echitate” a trecut în revistă toate aspectele acestui proiect, amintind despre dificultatea selectării beneficiarilor, căci surse erau doar pentru 100 persoane, iar nevoiași sunt mii.
Primarul de Mașcăuți, Valeriu Carțin, felicitând Centrul ”Echitate” recunoștea: ”Greutăți la sate sunt în fiecare an, iar anul ce a trecut a fost și mai special. Astfel că aceste 20 familii au fost într-un fel avantajate, iar APL s-a pomenit că are de explicat de ce anume acești 20 au fost selectați”. Valeriu Rusu, primarul de la Oxentea aprecia: ””Echitate” a luat un pic din povara grijei APL pentru beneficiarii vulnerabili”, iar Mihail Sclifos, primarul de la Criuleni apreciind dedicația și efortul colectivului Centrului de Justiție Socială și-a împărtășit și experiența cum a asigurat, în baza tăierilor autorizate ale arborilor din teritoriul orașului, cu câte un metru ster de lemne de foc persoanele mai nevoiașe.
Prioritate au avut cei care nu au mai primit ajutoare sociale și au pensii mici. Astfel că la Hîrtopul Mare, Mașcăuți, or. Criuleni, Oxentea, Ustia au fost identificate în cadrul comisiilor multidisciplinare câte 20 de persoane, care au primit lemne de foc, pachete sociale în cadrul proiectului ”Protecție și echitate pentru persoanele în etate din Zona de Securitate” finanțat de ”People in Need”. Proiectul dat a fost o provocare și pentru pădurari. Șeful Ocolului silvic Criuleni, dl. Sergiu Stepaniuc spunea: ”Nici timpul nu era favorabil, nici brațe de muncă nu ajungeau, dar am făcut tot posibilul ca să aprovizionăm cu lemne pe cei mai vulnerabili”. Pădurarii Vasile Ursu și Alexandru Frate de la Ișnovăț, care nu doar au administrat, dar au și pus umărul uneori la încărcat lemnele ziceau: ”Am ajutat cum am putut. acționăm în conformitate cu autorizările. Da, avem păduri, dar nu putem tăia tot, că trebuie să lăsăm și pentru generațiile următoare”.
Darurile materiale au fost ca un colac de salvare, dar instruirea de la Holercani în cadrul căreia un grup de 30 persoane au avut ocazia să iasă din casă, să comunice cu semenii, să afle despre cum să utilizeze eficient resursele energetice, iar cineva să vadă pentru prima dată Nistrul a rămas de neuitat. Primara de la Hîrtopul Mare spunea: ”Am dus cu mașina personal grupul de participanți și am văzut schimbarea când au plecat cum discutau și când au revenit peste două zile în sat. Mulți pentru prima dată au beneficiat de ajutor, încât nu le venea a crede”.
Octogenara Vera Labușneac din Criuleni zicea: ”A fost ca un vis, că ne-am adunat persoane cam de o vârstă și aveam despre ce discuta.” Doamnele Elena Chirilov din Ustia, Elizaveta Gaievschi de la Oxentea își aminteau cu drag de acea instruire de la Holercani. 
Alexandra Popușoi de la Mașcăuți s-a alăturat echipei în calitate de voluntară și recunoștea: ”A fost o experiență deosebită. Am fost surprinsă să descopăr la Holercani cât de talentați, deosebiți sunt oamenii în etate, scoși din casă de coordonatorii proiectului. A fost o satisfacție să pot ajuta și să văd licărul de bucurie și speranță în ochii consătenilor mei, care deja ne așteptau să mai revenim.”
Recunoscătoare și dornice de comunicare, beneficiarele prezente la solemnitatea de finalizare a proiectului au recitat poezii, au cântat, demonstrând încă o dată că a contat și suportul material primit, dar cel emoțional a prevalat. Căci vorba poeziei dnei Vera Labușneac: ”astăzi, chiar copiii, câte o dată, contra plată/ vin la mamă și la tată, /astăzi, bani dacă nu ai, nu-ți ridică nimeni un pai”
– În cadrul vizitelor prin sate am identificat probleme, de care nici nu bănuiam, cu care se confruntă unii bătrâni. Am descoperit cazuri ce necesită suport juridic, social pe care le vom monitoriza pe parcurs și vom acorda asistența necesară, conform abilităților și competenței noastre – spunea Maria Zugravu.
