A început marea discordie în Republica Moldova. De fapt, ea continuă, că la noi mai toți sunt politologi, căci altă temă, decât politica, care să ațâțe spiritele când nu mai ai ce spune la un pahar de vorbă, nu-i.
În amărâtele localități moldave au apărut corturi de diferite culori și cetățeni în jachețele colorate, cu inscripția cutărui sau altui partid distribuie publicitate. Mâinile crăpate de atâta muncă anterioară, întind timide ziare și te îndeamnă: ”Citește!”. Privirea e mai mult țintită în pământ, căci cunosc bine istoria candidaților pe care îi
promovează, dar așa au și ei ocazia să mai facă un ban, fără să tragă sapa, deși trag cu obrazul. Necăjiți, oamenii mici încearcă să facă politică mare și se împotmolesc în certuri care nu le fac bine, căci campania trece, iar ei rămân să trăiască în aceeași localitate, lânga aceeași vecini. Multipluralismul de idei greu prinde rădăcini la noi. Iar de ales, la 11 iulie avem de unde.
Un buletin de jumătate de metru lungime cu 23 de candidați dornici de a ajunge în Parlament . Nu exclud că și unii dintre ei ar face un ban în calitate de figuranți dispersori de voturi. Noroc că nu s-au înscris în cursă toate cele 60 de partide care au acest drept, că pălălaia ar fi fost și mai mare. Aștept ziua, pe care poate nepoții o
vor vedea, când alegătorul va cunoaște pe bune pentru ce alege Președintele și Parlamentul și care sunt atribuțiile acestora. Vor privi în liste și vor vedea că aceleași figuri au mai fost și se vor iar la cârma țării, deja
sub sigla altor blocuri, partide. Cum să te declari acum salvatorul națiunii, când de 25 ani nu ai schimbat nimic pentru binele acestor mâini trudite, ce împart pliante, și pentru copiii lor care au luat lumea în cap și-și câștigă pe aiurea o bucată de pâine?!
Oricine are dreptul de a alege și de a fi ales, de a-și schimba viziunea. Deși în politică loc pentru soveste și rușine e mai puțin, totuși nu putem fi considerați ”masă amorfă” ani la rând. Pentru asta nu trebuie să ne certăm între noi, dar să ne clarificăm care e misiunea celor care vor mandat de deputat.
Într-o republică parlamentară precum e țara noastră, Parlamentul este organul suprem al poporului, și unica autoritate legislativă a statului. Conform Constituției ce are la bază și Declarația de Suveranitate, adoptată la 23 iunie 1990:
– Parlamentul adoptă legi, hotărâri și moțiuni, și poate declara referendumuri;
– Exercită control asupra puterii executive (Guvernul);
– Aprobă și controlează bugetul de stat;
– Este instituția care interpretează legile și asigură unitatea reglementărilor legislative pe teritoriul țării;
– Aprobă traiectoriile principale ale politicii interne și externe a statului;
– Poate ratifica, denunța, suspenda și anula acțiunea tratatelor internaționale încheiate de Republica Moldova;
– Gestionează acordarea împrumuturilor de stat, ajutorul economic și de altă natură acordat unor state străine, controlând și încheierea acordurilor privind împrumuturile și creditele de stat din surse străine;
– Poate declara mobilizarea parțială și generală, precum și starea de urgență, de asediu, și război;
– Poate suspenda activitatea organelor administrației publice locale, în situațiile prevăzute de lege.
Suntem chiar atât de creduli ca să sperăm că cei care au reușit să-și schimbe partidele, mașinile, apartamentele pe parcursul mandatelor anterioare vor face miracole și pentru Moș Ion? Oricum vor trebui să lucreze împreună cu contracandidații pe care îi blamează acum. Talpa țării, cu mâinile trudite și crăpate, care se ceartă acum cu neamurile ce au alte păreri despre candidații ce le-au dat scurteici, oricum va trebui să-și câștige existența bazându-se pe forțele proprii, că bunăstarea țării, salariile deputaților depind și de impozitele pe care
le plătesc toți.
E. Chiriac
