Est-CurierSocial

Unde-i oare Aumădoare sau de ce profesia de veterinar pare a fi pe cale de dispariție?

Cetățenii care au apucat și alte povești decât cele cu SpongeBob își amintesc și acum cu drag de faimosul doctor
Aibolit sau Aumădoare, care avea grijă ca nici un animal să nu sufere de vreo boală. Timpurile s-au schimbat, dar animăluțe tot sunt în preajma noastră, doar că medici pentru ele se găsesc mai rar. De ce profesia de veterinar pare a fi pe cale de dispariție? Încercăm să aflăm de la cei care și-au dedicat o viață acestui domeniu.

„Şapte pe un loc” era pe vremuri concursul!

Dl Pavel Oarza, veterinar, locuitor în Maşcăuţi

Dl Pavel Oarza, a mers să studieze veterinăria când era un concurs ”de șapte pe un loc” și profesia era bine văzută și dominată de bărbați. ”E o meserie ce presupune și efort fizic mai mare, și rezistență. Eu, când era ferma la Mașcăuți cu cca 3000 de bovine, ieșeam din casă dimineața devreme, pe la 5, când copiii încă dormeau, și reveneam când ei deja dormeau. În zece ani se construise trei grajduri noi, din care după privatizare nu a rămas nici urmă. În schimb, șeptelul s-a dublat în gospodăriile private. Reformele ulterioare ne-au lăsat să activăm pe cont propriu. Am deschis prima farmacie veterinară, dar i-am suspendat activitatea, că ai doar lucru, nu și bani. Statul nu te întreabă dacă ti-a pășit cineva pragul sau ba – plătește taxe, impozite, altfel vin penalizări. Profesia e foarte bună, mi-e dragă și cu plăcere ajut sătenii, însă e pe cale de dispariție. Tinerii preferă alte domenii, iar de aleg această meserie, nu se rețin mult. Am fost doi băieți din sat care au studiat veterinăria. Erau sârguincioși și ar fi putut fi buni specialiști în domeniu, dar au familii de întreținut și acum șofează pe străzile din Europa, că este o diferență între două mii de euro și 4500 lei pe care îi câștigă la noi. Dar nici nu-i ușor să capeți un loc de muncă. Ca să deschizi un cabinet privat trebuie să fii înstărit, iar ca să lucrezi în altă parte, nu ai unde, ferme nu-s. Nici practica de producere nu au unde s-o facă cum trebuie.” – spune Pavel Oarza. 

– Chiar dacă s-a redus numărul ovinelor, bovinelor în gospodăriile sătenilor, pisici și câini mai sunt și aceștia tot au nevoie de ajutor medical?

– Da, însă pentru a face față cerințelor eu cred că la nivel de raion ar fi nevoie de o clinică specializată, unde
să fie condițiile adecvate pentru intervenții chirurgicale și tratamentul acestor animale.

– Mai poate fi schimbată starea de lucruri? 

– Eu sper, că prin dezvoltarea programului de subvenționare a domeniului zootehnic, poate vom reuși să atragem și tinerii.
– Facultatea de veterinărie pare că nu duce lipsă de studenți, unde dispar aceștia după absolvire?
– Cei care rămân în țară au deja locul de muncă pregătit de părinți, prin laboratoarele de pe lângă piețele
agricole, prin birouri mai călduțe, ceilalți trebuie să-și câștige pâinea în alte domenii, unde au un salariu garantat, căci din câstiguri ocazionale nu te faci gospodar.

Unde se pot angaja tinerii care au absolvit veterinăria?

Nu este optimist nici unul dintre cei mai cunoscuți veterinari din raionul Criuleni, dl Serafim Babenco, care afirmă  că numărul animalelor din sectorul privat s-a redus, căci puțini tineri sunt dornici să îngrijească de ele, iar persoanele mai în etate nu au puteri pentru asta.

„Tinerii care absolvesc facultățile de veterinărie, nu au nici o motivare să revină în sat. Cei mai buni, pleacă și lucrează în fermele de peste hotare, unde sunt și mai apreciați și mai bine plătiți. Ne putem mândri că veterinarul de la complexul din SUA, Olanda, Germania, Anglia, Elveția este din Moldova, dar doare că acești tineri dotați nu lucrează acasă. Cadrul legislativ oferă trei opțiuni tinerilor absolvenți: te atestezi ca medic veterinar de liberă practică; te angajezi la stat, de exemplu, la ANSA sau deschizi o clinică cu farmacie veterinară. Din păcate, și întreprinderile zootehnice pot fi numărate pe degete. Deocamdată fermele de păsări și vaci sunt pe cale de dispariție, mai sunt câteva de porcine, dar e prea puțin pentru a declara prosper acest domeniu” – spune Babenco.

Întrebat dacă orientarea spre acordarea ajutorului medical animalelor de companie (pisici, câini, păsări exotice) ar constitui temelia afacerii pentru un tânăr veterinar, dl Babenco doar a zâmbit: ”Câtă lume din satele noastre are grijă deosebită de căini și pisici? Cu o mâță-două nu faci afacere, dar o clinică necesită investiții serioase …”

Șeful adjunct al Agenției teritoriale Criuleni pentru Siguranța Alimentelor, Igor Postolachi, spunea, solicitat de ”Est-Curier”, despre deschiderea pentru atragerea specialiștilor tineri, doar că salariul de 5000 lei pe puțini îi tentează. De altfel, Legea nr. 221 din 19.10.2007 privind activitatea sanitar-veterinară a suferit un șir de modificări. În 2022 se planifică crearea circumscripțiilor veterinare. Pe pagina web a ANSA, care va avea deja statut de direcție teritorială, sunt anunțate și posturi vacante de

– felcer veterinar în Circumscripția teritorială sanitar-veterinară, Direcția teritorială pentru Siguranța Alimentelor Criuleni (cu raza de acoperire și a raionului Dubăsari) (2 unități),

– șef circumscripție veterinară, Circumscripția teritorială sanitar-veterinară, Direcția teritorială pentru
siguranța alimentelor Criuleni (cu raza de acoperire și a raionului Dubăsari) (2 unități) la care pretendenții
pot depune actele până la 24 ianuarie 2022;

– medic veterinar, Secția controlul siguranței alimentelor, desemnat în cadrul abatorului/punctului de sacrificare, Direcția teritorială pentru siguranța alimentelor Criuleni (cu raza de acoperire și a raionului Dunăsari) (3 unități).

De altfel, modificările presupun că locuitorii din cele 54 localități din raioanele Criuleni și Dubăsari vor putea apela la serviciile specialiștilor din circumscripțiile teritoriale (un medic și doi felceri).
Specialiștii respectivi ar trebui să se ocupe de vaccinarea și identificarea animalelor din sectorul casnic.
Deocamdată au prezentat dosarele pentru ocuparea acestor șase funcții vacante un medic și un felcer
veterinar.
Starea de lucruri e la fel și la nivel de țară, doritori de a participa la concursurile pentru suplinirea posturilor vacante nu prea sunt, iar timpul a demonstrat că satul are nevoie de un specialist veterinar, de un agronom, căci din inerție, intuitiv nu reușești să crești cum trebuie niște animale, plante în gospodărie și să te bucuri de rezultat. Acești specialiști ar fi normal să se regăsească în organigrama primăriilor, să fie salarizați din bugetul național și să presteze, inclusiv, servicii contra plată. ”Dacă ar fi platiți din bugetul de stat ar fi minunat, dar din bugetul local e mai dificil” – spune primarul satului Ișnovăț, dl Andrei Duca, care este și veterinar de profesie și când apare vreo urgență sătenii nu se intimidează să-i solicite ajutorul.

 Statutul veterinarului în Marea Britanie, altul decât al celui din Republica Moldova

Cristina Andronic, medic-veterinar, originară din or. Criuleni, profesează în Marea Britanie

Reformele în domeniul veterinăriei și zootehniei continuă, cerințele pe piața mondială se schimbă, situația epizootică se modifică, iar actualii guvernanți ar trebui să ia în calcul lecția Legii 221, și armonizand
legislația națională cu cea a UE să nu neglijeze specificul local. Practicienii veterinari, în anul 2007, majoritatea buni specialiști, nu au fost pregătiți pentru a gestiona multilateral o afacere privată. Din acest motiv mulți dintre ei și-au făcut valiza și au plecat ori s-au orientat spre alte domenii ce asigură un salariu garantat.
Cristina Andronic face parte din categoria tinerilor care profesează peste hotare, în Marea Britanie, și în viziunea ei problema ține și de mentaliatea moldovenilor.

” Eu am vrut să fiu veterinar nu numai pentru că iubeam animalele și doream să le tratez pe cele bolnave, însă am fost și fascinata de știință, laboratoare, cercetare, intervenții chirurgicale. Și așa cum sunt doctor pentru animale mici și exotice în UK, pot sa vorbesc despre o  imensă diferență dintre aceste doua țari. În primul rând
problema RM o constituie mentalitatea cetățenilor, atitudinea față de animale. Nu toți, însă marea majoritate. În
orice gospodărie ai intra și ai întreba, de exemplu: când ultima dată ați efectuat o deparazitare internă/externă
pentru pisica sau câinele Dvs, sau, când ultima dată v-ați vaccinat animalele de companie? Sunt sigura ca răspunsul va fi: “eu nu am bani de medicamente pentru mine, mite pentru mâța asta, lasă că merge și așa, trăiesc”.
Compasiunea /empatia e la nivel minim. Mai ales în contextul actual, oamenii nu au bani: și trebuie să fac
o paranteză, statul nu ajută cu nimic la soluționarea acestei probleme. Plus, eu nu cunosc în RM pe cineva care să facă asigurare medicală anuală pentru animalele lor de companie, eu nu am văzut pedepse pentru maltratare
și abuz – avem poliție de animale ? Nu. Avem padocuri (n.r. – adăpost, căsuțe) destule pentru animalele străzii?
Nu. Totul e haotic, și nimic nu este pus la punct. În al doilea rând, salariul de medic veterinar în Republica Moldova. În pofida faptului că atât medicina umană cât și cea veterinara se studiază 6 ani, și primii 3 ani se învață
exact aceleași materii, este o diferența uriașă de salariu și statut. Deși fiecare persoană de vârstă școlară are o idee
despre ce presupune a fi veterinar, aceasta este foarte diferită de realitate. În comparație cu a fi medic uman, ca medic veterinar ai mult mai multă libertate în alegerea tratamentelor. De exemplu, un veterinar poate face o radiografie, poate face analize de sânge, poate interpreta aceste analize, apoi să efectueze o intervenție chirurgicală, dacă este necesar. Medicul de familie se limitează la ceea ce poate face și transmite adesea cazuri complicate către specialiști. Adică vreau să menționez ca un medic veterinar este pentru beneficiarii săi și medic de familie, și chirurg, și obstetrician, și tehnician laborant, și oftalmolog, și alergolog, gastroenterolog și pneumolog , cardiolog și multe alte specializări, pe când un doctor uman, profesează doar un domeniu în care este specializat.  Însă este o uriașă diferență de salarizare. Și din păcate, Moldova este foarte departe de a schimba acest aspect. Din aceste cauze tineretul nu rămâne, și cu atât mai mult nu se întoarce în țară, pentru a profesa. Nu sunt susținuți din nici un punct de vedere și nu sunt stimulați cu nimic pentru a-și schimba părerea. Aș dori sa fac o paranteza despre orașul Criuleni. Am văzut pe Facebook, cineva postase, un video cu zeci de câini hoinărind prin oraș, am citit și comentariile, și eu personal aș avea o soluție pentru aceasta problema: trebuie inițiată o campanie de sterilizare și promovare.  Eu cu mare drag aș dori să ajut, însă primăria / consiliul trebuie să se implice. Oamenii trebuie să fie mai informați, și cel mai important, să își asume răspunderea pentru prietenii necuvântători. Eu garantez, lucrurile se pot schimba în bine, însă trebuie implicare și din partea autorităților, și din partea cetățenilor”.

Padocuri (căsuțe pentru animale fără stăpân) pe străzile și pe malul mării din Istanbul (Turcia)

Elena Chiriac  

 

Preluarea textelor de pe pagina www.estcurier.md pentru formatul online se face în limita a 500 de semne, cu indicarea linkului activ către articolul preluat. Instituțiile de presă, care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar edițiile tipărite vor indica „Est-Curier" și autorul informației. Materialele de presă sunt protejate de Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe și de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova.

Est Curier

Ziarul cu care stai de vorbă și în care poți avea încredere

Articole asemănătoare

Back to top button