La 1 septembrie, după ce s-a încheiat careul dedicat începerii anului școlar, elevii din Drăsliceni au fost martori și la dezvelirea, în holul instituției, a unei plăci comemorative dedicate consăteanului lor, Gheorghe Buzu, căzut la datorie în războiul pentru independența și integritatea Republicii Moldova, din 1992.
Au asistat la ceremonia solemnă de înveșnicire a numelui ostașului Gheorghe Buzu și actuali și foști angajați ai Brigăzii cu Destinație Specială „Fulger”, or, și dumnealui, la ai săi 34 de ani când a fost rănit mortal, făcea parte din această brigadă…
„Mai mult timp în urmă a fost o idee de a deschide o placă comemorativă lui Gheorghe Buzu, apoi ideea a devenit un proiect, dus la bun sfârșit în acest an de dl Vitalie Onica, care a găsit un meșter și au confecționat această placă. Gheorghe Buzu a fost sergent în Brigada cu Destinație Specială „Fulger” a MAI, căzut în 1992. În contextul sărbătorilor naționale, care s-au desfășurat recent, am decis să inaugurăm placa la 1 septembrie. Au participat autorități și membrii familiei lui Gheorghe Buzu, în persoana fiicei Ludmila și a nepoților Luca și Ana. Luca a făcut la noi studii până în anul trecut. Evenimentul a fost foarte emotiv. Fosta școală medie de cultură generală din Drăsliceni, acum gimnaziu, de fapt, a pornit în viață foarte multe personalități cu renume, din domeniul artelor, medicinei, sportului, economiei, științelor, dar ținem și la patrioții care au absolvit școala noastră. Avem în hol și un muzeu, și pentru noi, tot ce ține de vatra noastră, de personalități, înseamnă foarte mult. Întâi de toate, promovăm valorile patriotice, civice, iar în al doilea rând, încercăm să dezvoltăm și la tânăra generație aceste valori prin aceste exemple”, a spus directoarea Gimnaziului Drăsliceni, Ludmila Cantaragiu, solicitată de „Est-Curier”.
Fiica lui Gheorghe Buzu, Ludmila Pintilie, ne-a mărturisit că a așteptat acest eveniment foarte mulți ani, timp în care, din respect pentru tata și din dorința de a fi mai aproape de memoria lui, s-a și angajat, după studii, la BDS „Fulger”. Emoțiile au copleșit-o în ziua dezvelirii plăcii, la care a asistat cu toată familia sa, cu excepția mamei, care nu se simte destul de bine pentru un drum istovitor, pe care l-a parcurs ea și nepoții eroului de pe Nistru, de la Timișoara, unde sunt stabiliți de ceva timp, până la Drăsliceni.
„Sunt jurnalistă, și în ajunul evenimentului, după un live de două ore, direct din studio am urcat în mașină, împreună cu copiii, și am ajuns exact în momentul în care se intona imnul pentru dezvelirea plăcii. Evenimentul a fost foarte emoționant, or, noi de 31 de ani îl așteptam. Au fost mai multe tentative, încă din perioada când foștii comandanți îl cunoșteau pe tata, pentru că au luptat cot la cu el. La Micăuți, este o placă și chiar o stradă în numele lui Valentin Slobozenco, iar la Drăsliceni au venit doar demersuri la autorități. Familia nu a depus niciodată demersuri, dar le-a susținut mereu pe cele venite în adresa autorităților de la comandanții „Fulger”. Tata a fost rănit în or. Bender, în fața cinematografului „Drujba”, iar rana i-a fost fatală, vesta antiglonț nu l-a protejat, a pierdut mult sânge… A fost o zi de luni, 28 iunie 1992, avea 34 de ani împliniți. Simt că în sfârșit tata a fost onorat. El a iubit enorm bucata asta de pământ. În perioada evenimentelor de renaștere națională, mergeam cu el și cu mama la mitingurile pentru limba română, am acele amintiri din copilărie când mergeam cu ei duminică de duminică la Chișinău… În ziua în care l-am văzut ultima dată, se afla acasă într-o scurtă pauză, avea și o mână pansată, era rănit la ea. Ne-a mințit că se duce la medic, să vadă ce are la mână, dar a plecat pe front, pentru el patria era mai presus de orice. Am simțit că îl vedem poate ultima dată, pentru că, plecând, i-a spus fratelui său Petru să aibă grijă de familia lui și de via la care ținea foarte mult. Seara un alt frate de-al lui tata, care la fel lucra la „Fulger”, a bătut tare la ușă și i-a spus mamei „Ghiță nu-i!” … mama a leșinat… Noi suntem foarte mândri de tata, copiii mei sunt mândri de bunelul lor, deși ne-am dorit, cât am locuit în sat, ca și strada unde s-a născut și a locuit să-i poarte numele. În gimnaziul dat a învățat tata, eu și fratele meu, și primul nepot al lui tata. Placa a fost instalată datorită eforturilor dlui Vitalie Onica, și el coleg cu tata în BDS „Fulger” – ne-a spus Ludmila Pintilie, fiica eroului Gheorghe Buzu.
Ludmila Cantaragiu ne-a mai informat că direcția Gimnaziului și comandamentul „Fulger” au convenit să încheie un acord de colaborare, să facă schimb de vizite cu anumite ocazii. Angajații de la „Fulger” ar putea participa la evenimentele cu caracter patriotic organizate în gimnaziu, iar elevii au putea merge la „Fulger” cu diferite ocazii, cum ar fi zilele profesionale ale angajaților din structurile Ministerului Afacerilor Interne, bunăoară, 5 decembrie, Ziua Brigăzii „Fulger”. Reprezentanții de la Brigadă, prezenți la eveniment, în persoana lui Ion Besarab și Roman Buhnici, au încurajat elevii să accepte parteneriatul, și și-au exprimat, la rândul lor, deschiderea pentru colaborare.
„Gheorghe Buzu a fost decorat cu medalia „Ștefan cel Mare” postmortem. Instalarea plăcii în memora sa a fost un proiect de colaborare cu Brigada „Fulger”. Pe holul instituției este și placa comemorativă în amintirea lui Tudor Efros, consăteanul drăslicenenilor, mort în Afganistan, iar pe stânga va fi placa în memoria lui Buzu. Am trăit niște emoții frumoase, și eu am fost surprins de evenimentul la care am fost prezent, pentru că și eu am învățat în școala ceea 10 ani” – a spus și Roman Onica, vicepreședintele r. Criuleni.
„Veșnică memorie absolventului școlii noastre, căzut în războiul pentru Integritatea, Suveranitatea și Independența Republicii Moldova”. Gheorghe Buzu, 19.04.1958 – 28.06.1992 – scrie pe placa din holul Gimnaziului Drăsliceni.
