Problemele, provocările cu care se confruntă refugiații din Ucraina, stabiliți atât pe malul drept, cât și în comunitățile de pe malul stâng al Nistrului, au fost subiectul unui media brunch desfășurat la Tiraspol, cu participarea reprezentanților organizațiilor neguvernamentale care acordă asistență refugiaților și a jurnaliștilor de pe malul drept al Nistrului.
Refugiații și familiile gazde, ajutați în egală măsură
Natalia Rahmistriuc, coordonatoare a inițiativei civice „ Moldova pentru Pace”, a spus că organizațiile care și-au unit eforturile să ajute refugiaților ucraineni din primele zile ale invaziei Federației Ruse asupra Ucrainei, au ajutat nu doar refugiații, dar în egală măsură și familiile gazdă ale acestora. Organizația a reușit să și angajeze din rândul refugiaților, și continuă și în prezent să acorde suport refugiaților. În ce privește angajarea persoanelor care au cerut statut de protejați temporar în Republica Moldova, din comunicarea cu aceștia, Natalia a spus că primul lucru pe care-l remarcă refugiații este că majoritatea din ei declară că nu au de gând să se stabilească cu traiul în țara noastră, și că ar dori să se repatrieze, cu prima ocazie potrivită. Un procent foarte mic din ei sunt dispuși să înceapă o viață nouă, să caute un loc de muncă în Moldova. Din echipa „Moldova pentru Pace”, care numără 40 de oameni, o singură familie a decis să se stabilească în țara noastră, remarcă Natalia. Dânsa adaugă că organizația sa nu ajută doar refugiați, dar ajută și persoane băștinașe din categorii vulnerabile.
Romii – mai vulnerabili din cauza prejudecăților legate de etnia lor
Vasilisa Avtutova este mediatoare comunitată romă și reprezintă organizația de romi „Șatra pe Nistru”. Ea a vorbit despre cum organizația sa acordă, deja de doi ani, suport familiilor refugiate de etnie romă și despre discriminarea acestora, bazată pe prejudecăți. În special discriminarea are loc în momentul în care romii decid să se angajeze în câmpul muncii. Potrivit Vasilisei, cu referire la cazurile pe care le cunoaște din prima sursă, refugiații de etnie romă sunt respinși de către angajatori din cauza că ar avea temeri cu privire la comportamentul angajaților romi. Dacă un angajator acceptă, la prima discuție telefonică, să-i ofere postul de muncă vacant, la prima întâlnire, când descoperă trăsăturile specifice romilor, mai degrabă renunță la colaborarea de mai departe cu un refugiat de etnie romă. La fel a fost și în cazul unei femei din Ucraina, cu doi copii. Prin telefon acesteia i s-a promis un loc de trai într-un centru de plasament pentru refugiați, iar când au venit să se cazeze, gazda centrului i-a respins pe motiv că va da încăperea unei familii cu mai mult de doi copii, dar în realitate, crede Vasilisa, temeiul respingerii a fost etnia romă a femeii și copiilor săi.
Despre discriminarea romilor pe criteriu de etnie a vorbit și Iulia Votslava – ofițeră pentru drepturile omului, Oficiul ONU pentru Drepturile Omului (OHCHR). Dumneaei s-a referit la rezultatele unui chestionar aplicat unui număr de 913 refugiați care și-au găsit adăpost pe ambele maluri ale Nistrului. Cel mai des respondenții au reclamat provocări în găsirea unei locuințe, asistența medicală, educația și angajarea în câmpul muncii.
5% din respondenți au comunicat că suferă de afecțiuni serioase ale sănătății, o parte fiind bolile cronice.
„Statutul de protecție temporară permite refugiaților să beneficieze de asistență medicală urgentă și primară. Problemele refugiaților apar atunci când asistența medicală necesară este cu plată, fiind vorba de specialiști de calificare înaltă. Pentru că nu au bani pentru serviciile medicale, mulți din ei suferă în tăcere. O parte din respondenți au comunicat că, periodic, sunt nevoiți să se deplaseze în Ucraina, pentru a se adresa la medici, mai cu seamă e vorba de acei refugiați, care suferă de cancer, diabet zaharat. Probleme au și persoanele cu dizabilități cu mobilitatea redusă sau de vârstă înaintată. Aceștia nu au posibilitatea să meargă des în Ucraina, respectiv, nu au parte de asistență medicală nici în Moldova, nici în țara lor. Chiar dacă sunt suficienți oameni care le acordă ajutor, accesul la medicină este limitat. Situații aparte de discriminare se întâmplă în cazul asistenței medicale pentru refugiații de etnie romă. Respondenții ne-au comunicat că adesea angajații instituției medicale se fac a nu observa un refugiat sau o refugiată de etnie romă la ușa cabinetului, așa încât aceștia așteaptă ore în șir până trece tot rândul de oameni, ca să fie consultat de medic, chiar dacă erau primii în rând. Cât privește accesul la o locuință, majoritatea respondenților de etnie romă sunt găzduiți de către rude, 7% aleg centrele de plasament, 2% – alte variante. Refugiații înfruntă probleme cu găsirea unui loc de trai mai cu seamă dacă au copii în familie, și dacă sunt romi. Mulți aleg centrele de plasament, o parte din care acum se închid. Nu toți refugiații au posibilitate să închirieze o locuință. Refugiații romi se confruntă și cu segregarea, dat fiind faptul că nu toți refugiații sunt de acord să locuiască în aceleași centre cu romii. Ca rezultat, romii se pomenesc în centre în care sunt preponderent reprezentanți ai etniei lor, ceea ce poate fi considerat ca și segregarea acestora. În ce privește accesul la educație, 41% din respondenți de pe malul drept și 58 % de pe malul stâng ne-au comunicat că copiii, nepoții lor învață la școală. Majoritatea învață online, preponderent în școli cu predare în limba rusă, dar sunt și din cei care învață în școli cu predare în limba ucraineană sau română. Pe malul stâng mai mulți copii ai refugiaților, inclusiv a celor de etnie romă, sunt încadrați în instituțiile educaționale, pentru că numărul școlilor cu predare în limba rusă este mai mare, decât pe malul drept al Nistrului” – a relatat Iulia Votslava.
„Noi nu cerem milă, ci înțelegere”
Valentina Ivanova a reprezentat comunitatea refugiaților din Ucraina, stabiliți în Republica Moldova. Femeia a povestit că a venit în țara noastră pe data de 3 martie 2022, din regiunea Vinnița. A fost găzduită de rude, la Tiraspol, iar primele trei săptămâni i-a petrecut într-o depresie profundă. Cu încetul, și-a revenit și a reușit, aplicând la un concurs, să studieze un curs despre drepturile omului. Tema i s-a potrivit cu caracterul și calitățile sufletești, de aceea s-a regăsit în a le ajuta semenilor care se află într-o dificultate. Despre ocupația sa în Republica Moldova vorbește cu multă însuflețire, mai cu seamă când povestește despre o vizită la Ministerul Educației, în cadrul căreia a exprimat doleanța mai multor refugiați că să le fie incluși copiii în școlile moldovenești nu în calitate de ascultători, dar elevi.
Valentina este specialistă în domeniul ecologiei și spune că atunci când refugiaților li se spune „să o ia de la început”, acestea nu sunt decât niște cuvinte.
„Oricât ai spune „halvaua e dulce”, nu îți poți da seama despre asta dacă nu o guști. Ca și o mamă, cât de bună nu ar fi, nu va afla cum îl doare pe copilul ei fizic, ea doar îl va compătimi. Exact așa e și cu refugiații: nu poți ști prin ce trec, dacă nu ai fost în situația lor. Sunt de acord că refugiații se confruntă și cu atitudini negative, care se manifestă mai mult în comentarii pe internet la anumite informații despre evenimentele din Ucraina. Mă gândesc uneori că sunt boți și nu oameni reali și că oameni buni în realitate sunt mai mulți. Vreau să spun doar că refugiații nu sunt oameni fără case, adăpost. Refugiații sun oamenii care fug de ceva contrar voinței lor. Cât privește integrarea pe piața muncii, eu cred că mulți dintre cei veniți sunt din Odesa, au o stare materială mai bună. Dacă e să vorbesc despre mine, eu nu știu cum să mă întorc în Ucraina, pentru că am fost concediată acolo, am o vârstă, nu cred că voi mai putea să mă angajez. Mi-a apărut recent și o problemă cu vederea, care îmi limitează posibilitățile. Cred că mai mulți refugiați au probleme similare cu ale mele. Cât privește accesul la resurse al refugiaților de pe malul stâng, este o barieră: pentru cei de pe malul drept este acces la mai multe resurse, de aceea vreau să mă adresez ONU, cu rugămintea de a atrage atenție nu doar pensionarilor din Ucraina, care au de bine de rău o pensie. Iar oamenii de 55-60 de ani nu au nici un venit legal, la lucru nu ne iau, de aceea cred că pe ei ar trebui mai multă atenție. Dacă organizațiile internaționale consideră că integrarea refugiaților s-a produs, pot afirma că nu s-a produs, nu are loc. Mulți oameni pur și simplu stau acasă. Dar eu nu cer milă, eu vă rog să mă înțelegeți. Cât privește asistența medicală, după ce a fost introdus statutul de protecție temporară, refugiații de pe malul stâng al Nistrului pot avea acces la servicii medicale gratuite doar în instituțiile de pe malul drept, în special la Chișinău, pentru că ajutorul financiar din partea instituțiilor internaționale, din care se achită aceste servicii, vine la structurile de pe malul drept al Nistrului. Oamenii care au domiciliile înregistrate pe malul stâng al Nistrului nu au acces la servicii medicale necesare” – afirmă Ivanova.
Ludmila Borodina, direcatoarea Centrului de consultare și reabilitare a copiilor și tinerilor cu dizabilități din or. Tiraspol, a precizat că organizația pe care o conduce, cu suportul Organizației Internaționale pentru Migrațiune și a donatorilor, a acordat până acum și va acorda pe viitor, în caz de necesitate, suport refugiaților din stânga Nistrului pentru ca aceștia să beneficieze de consultații medicale gratuite pe malul drept la Nistrului, la instituții medicale din Chișinău.
„Poate fi vorba de consultația oricărui medic, al specialiștilor de anumit profil, reabilitare sau chiar intervenții chirurgicale, toate aceste servicii le putem acorda, evident, prin intermediul OIM. Până acum am reușit să transferăm pentru tratament la Chișinău 8 persoane cu maladii canceroase. Dacă aveți statut de protecție temporară, aveți dreptul la servicii medicale gratuite. Nu cred că e o problemă, poate mai degrabă lipsă de informare”, constată Borodina.
„De ce refugiații din Ucraina, inclusiv și dvs, preferați să vă adăpostiți într-o regiune nerecunoscută, autoritățile căreia sunt loiale țării-agresoare? Cum vă simțiți când vedeți militari la intrarea și ieșire din Transnistria, cu arme și cu drapele ale Federației Ruse?” – a fost întrebarea jurnaliștilor Viorica Tataru și Andrei Captarenco către Valentina Ivanova. Femeia a răspuns că oamenii au venit la rude, preponderent, unde li s-a oferit o locuință mai ieftină sau în condiții preferențiale, fără taxe pentru arendă, ceea ce este important pentru refugiați. „Inițial am stat la Chișinău, dar după ce economiile mi s-au topit, iarna mi-a fost foarte greu să achit serviciile comunale, eu, și mai știu personal cel puțin 10 persoane, care au ales să se stabilească pe malul stâng din cauza stării financiare. Cât privește țara-agresoare, vă rog să mă credeți, îmi este foarte greu și mă doare să știu că sunt oameni care-ți doresc rău. Mă doare și știu că mulți oameni își ascund aceste sentimente. Nu voi folosi terminologia, ca să nu provoc. Sunt aici un cetățean străin, nu pot da o apreciere politică, nu știu dacă am dreptul ca și oaspete pe acest pământ” – a răspuns Ivanova.
Evenimentul a fost organizat de către Oficiul ONU pentru Drepturile Omului (OHCHR) în cadrul proiectului “Construirea păcii durabile și incluzive, consolidarea încrederii și a coeziunii sociale pe ambele maluri ale râului Nistru”, implementat în comun de către Oficiul ONU pentru Drepturile Omului (OHCHR), UNDP Moldova, UN Women Moldova și finanțat prin intermediul Fondului Națiunilor Unite pentru Consolidarea Păcii (UN PBF).
S. Cernov
