Un consorțiu de asociații obștești și câteva instituții publice au pus în discuție, la Criuleni, la 29 iunie, problema angajării în câmpul muncii a persoanelor cu dizabilități. Discuția a fost parte a proiectulului ”Împreună dezvoltăm servicii de angajare incluzivă a persoanelor cu dizabilități în mun. Chișinău și r. Criuleni”.
Efortul de a-l implementa și l-au asumat AO Centrul pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități (CDPD) și AO ”Sunshine”, în colaborare cu AO ”Fiecare Contribuie pentru Schimbare”, care și-au pus scopul comun de a promova angajarea asistată pentru persoanele cu diferite tipuri de dizabilitate. Gazda evenimentului a fost Școala Profesională din or. Criuleni, unul dintre partenerii proiectului, alături de Direcția pentru Ocuparea Forței de Muncă Criuleni și asociațiile persoanelor hipoacuzice și persoanelor cu deficiențe de vedere, care au filiale teritoriale în r. Criuleni. Partenerii în acest proiect și-au propus să obțină angajarea efectivă a câtorva beneficiari de ai lor, ca să testeze cum funcționează acest mecanism și cât este el de eficient.
Ce este angajarea asistată și cine poate beneficia de ea?
Vitalie Meșter, președintele AO CDPD, spunea că legea care permite asemenea tip de angajare este adoptată în 2018, dar că în prezent se lucrează asupra elaborării standardelor pentru prestatorii de servicii de angajare asistată.
Potrivit legii, angajarea asistată este metodă de intervenție care sprijină persoanele specificate la art. 23 alin. (3) în vederea obținerii și menținerii unui loc de muncă remunerat pe piața muncii.
Articolul 23, alin. (3) spune că de angajare asistată pot beneficia: a) tinerii cu vârstă cuprinsă între 16 și 24 de ani; b) persoanele care nu dețin o profesie/meserie; c) persoanele cu dizabilități; d) șomerii de lungă durată; e) persoanele cu vârstă de 50 de ani și peste; f) persoanele eliberate din locurile de detenție; g) victimele traficului de ființe umane, după reabilitarea psihologică și socială; h) persoanele care se luptă cu consumul de substanțe stupefiante ori psihotrope, după reabilitarea socială și psihologică; i) victimele violenței în familie; j) alte categorii supuse riscului de excluziune socială stabilite prin lege sau de către Guvern.
Angajarea asistată, explica Meșter, ar însemna că o persoană va ajuta o altă persoană, cu dizabilități, să se încadreze în colectiv, să comunice cu colegii, să înțeleagă și să aplice cerințele meseriei. În calitate de persoană de suport va putea fi angajat un salariat din cadrul unității, care să fie plătit pentru acest suport, cu introducerea obligațiilor în fișele postului, sau va putea fi contractată o persoană din afara unității angajatoare.
Hipoacuzicii – una din cele mai vulnerabile categorii
Una dintre categoriile cele mai vulnerabile și cu riscul de excludere de pe piața muncii sunt persoanele cu dizabilități de auz.
Vladimir Moisei, președinte al Filialei teritoriale Centru a Asociației persoanelor hipoacuzice (foto de sus), spunea că închiderea școlilor specializate în care învățau copiii cu asemenea dizabilități i-a lăsat în afara sistemului de învățământ și, respectiv, fără meserii. Drept consecință, fiind inscriși în școlile de cultură generală, copiii hipoacuzici nu au mai avut acces la studii de calitate, pentru că învățătorii și profesorii nu cunosc și nu practică comunicarea prin limbajul mimico-gestual.
În familii, copiii au învățat un sistem propriu, uzual, de comunicare cu părinții, departe de limbajul mimico-gestual standartizat, și în așa fel, comunicarea în afara familiei devine dificilă, spunea Moisei.
”De vreo doi ani de zile semnăm acorduri de colaborare cu consiliile raionale și le cerem ajutor, să fie ajutați material membrii asociației, pentru că ei trăiesc foarte greu, dar de cele mai multe ori cererile ne sunt respinse. Către ziua persoanelor hipoacuzice, marcată în ultima duminică din septembrie, anul trecut doar două consilii raionale din 8 au acceptat să le acorde membrilor asociației câte un ajutor material sub formă de resurse bănești. Unicele locuri de muncă accesibile persoanelor hipoacuzice sunt la câteva biserici, unde mai mătură, dar nu este angajare legală. Unii lucrează cu ziua, dar aceștia sunt puțini la număr. Din cei 22 de membri ai asociației, care au domiciliul în r. Criuleni, mulți sunt plecați peste hotare. Dar cum să-i angajăm dacă nu sunt primiți nicăieri? În Moldova sunt și puțini traducători din limbajul mimico-gestual, dar ei sunt concentrați cel mai mult în mun. Chișinău, facilitează comunicarea la poliție, unele școli, servicii” – spunea Vladimir Moisei.
Care sunt impedimentele ce reduc șansele la angajare?
Printre impedimentele pe care le întâmpină la angajare persoana cu dizabilități se numără spațiile neadaptate, accesul limitat la programe educaționale adaptate; lipsa calificării cerute pe piața muncii; cerințe abuzive înaintate candidaților la locurile de muncă din partea angajatorilor. Ala Ianenco, coordonatoarea programului Abilitare Economică în AO FCPS, a remarcat și dezinformarea la care sunt supuse persoanele cu dizabilități de către unii funcționari din sănătate, atunci când se duc să obțină certificate de dizabilitate de tip nou. Adesea medicii nu cunosc informații veridice și îi informează greșit pe solicitanți, că li se va anula gradul de dizabilitate, respectiv, pensia de dizabilitate, dacă vor încerca să
muncească, ceea ce este un fals.
Pentru ca să obțină o meserie, persoanele trebuie să învețe, dar nu întotdeauna au la dispoziție și condițiile necesare.
Vasile Iapără, directorul ȘP Criuleni, cu referire la accesul hipoacuzicilor la studierea meseriilor, spune că dacă Ministerul Educației ar pregăti câte un translator mimico-gestual să lucreze în școlile de meserii, atunci școala nu ar avea nici o problemă să ia tinerii cu asemenea afecțiuni la studii. La moment, nici un elev cu dizabilitate de auz nu este încadrat la studii în ȘP Criuleni, dar la școlile profesionale nr. 11 și 12 din Chișinău hipoacuzicii pot fi instruiți, sunt specialiștii necesari, și cei care se adresează la Criuleni sunt direcționați către aceste două școli.
Pentru ca persoana cu dizabilitate de auz să beneficieze de serviciile Direcției pentru ocuparea forței de muncă, inclusiv să fie ajutată în temeiul Legii 105, aceasta trebuie să fie la evidența instituției. Ana Cojocari, șefa DOFM Criuleni, spune că nici o persoană hipoacuzică nu se află la evidența instituției pe care o conduce.
O altă facilitate prin care persoanele care nu aud și nu vorbesc pot fi ajutați, este asigurarea lor cu aparate moderne de auz.
Vladimir Moisei spune că persoanele care au nevoie de unul merg cu cerere direct la Ministerul Muncii și Protecției Sociale. Ana Cicanci, felceră-protezistă în cadrul Direcției raionale Criuleni de asistență socială, spune că direcția nu are vreo listă de așteptare la aparate de auz, adresările sunt ocazionale, pe care le direcționează la minister sau la asociații, care ajută cu asemenea aparate.
Elvira Bulgac, șefa Serviciului de Asistență Psihopedagogică Criuleni, ne-a informat că în r. Criuleni sunt 5 elevi de diferite vârste cu grad de dizabilitate din motivul lipsei de auz sau auz slab. Pe lângă ei, SAP a mai eliberat câteva referințe copiilor sub 3 ani care nu au auz sau îl au scăzut, în vederea obținerii de către familie a gradului de dizabilitate. La întrebarea, cât de utilă le este acestor copii școala generală unde nu există o asistență didactică specializată, Elvira Bulgac spune:
”Nu e totul bine sau totul rău, adică sunt și avantaje, și dezavantaje a închiderii școlilor specializate. Avem un copil care a revenit în sat din școală specializată în cl. 7 și care nu știa a citi, nu putea calcula în limita lui 10, și până la absolvirea ciclului gimnazial în școala generală, a dobândit acestea și multe alte cunoștințe cu cadrul didactic de sprijin. Avem și cazuri când părinții au reușit să capete un implant cohlear (se pare că acum va fi un program național de aprovizionare cu asemenea implanturi) la aproximativ 2 ani, și fetița e inclusă total, reușește la învățătură. Avem un caz unde chiar ar fi nevoie de o școală specializată, dar avem și copii pentru care părinții au ales să îi înscrie la o asemenea școală (există încă una în Chișinău). E dreptul și alegerea lor. Cea mai bună soluție este aparatul cohlear, cât de timpuriu posibil, îndată cum observă părinții că copilul nu aude. Costă mult, dar în schimb e șansa copilului la recuperare și incluziune.” – consideră Elvira Bulgac.
Potrivit datelor comunicate de șefa DASPF Criuleni, Ludmila Brânza, la evidența direcției sunt 19 persoane încadrate în grad de dizabilitate din cauza hipoacuziei sau lipsei auzului, dintre care nici unul nu este încadrat în câmpul muncii oficial, însă o parte, muncesc, totuși, ocazional, cum ar fi lucrările agricole și altele.
Cristina, soția unui tânăr cu deficiențe de auz:
„Îmi doresc ca oamenii să înțeleagă faptul că surzii au o viață la fel ca și a lor și poate se descurcă la fel ca un om normal, cu diferența că nu aud. În societate este o problemă, pentru că nu se vede ce este cu adevărat în lumea surzilor. Mulți cred că a fi surd/surdo-mut înseamnă a fi analfabet. Așa cred ei. Dar în dicționar se spune că a fi surd înseamnă să ai o pierdere de auz, iar „mut” înseamnă că nu ai voce. Noi nu suntem analfabeți. Nouă nu ne place să fim numiți surdo-muți, ci doar surzi.”
S. Cernov
