„Cel dintâi chemat”, după cum e numit Sf. Apostol Andrei, sărbătorit de creștini la (30 noiembrie/13 decembrie) ar fi primul care a adus creștinismul pe meleagurile noastre. Era originar din Betsaida, frate cu sf. Apostol Petru, ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. După Învierea lui Iisus şi coborârea Spiritului Sfânt (la Rusalii), apostolii s-au întâlnit şi au tras la sorţi cine şi unde se va duce pentru propovăduirea credinţei creştine. Ţinutul Sciţiei şi Traciei i-a revenit Sfântului Andrei. Ajuns în ţinuturile din jurul Mării Negre, până la Dunăre acesta s-a adăpostit într-o peștera din Dobrogea de astăzi. După multe peregrinări, el se stabileşte în Peloponezul grecesc, în oraşul Patras, lângă Corint, Grecia unde este executat pe timpul domniei Împăratului Nero din ordinul guvernatorului roman Aegeas.
Surse bisericeşti mărturisesc că Sfântul Andrei condamnat la moarte, a zis că nu e demn să moară ca Hristos și a rugat să fie omorât în alt mod. Astfel a fost răstignit cu capul în jos pe o cruce în forma de X, căreia i s-a spus „Crucea Sfântului Andrei”.
De numele lui sunt legate multe tradiții populare. Ziua Sf. Andrei mai este numită și Cap de Iarnă, Undrea. Se zice în popor că de la ziua Sf. Andrei începe iarna.
De sărbătoarea zilei de Sfântul Andrei, se poate prezice vremea pentru anul ce urmează.
- Se spune că, dacă în noaptea Sfântului Andrei cerul este senin, atunci iarna ce vine va fi una blândă. Însă dacă va fi înnorat, va ploua sau va ninge, atunci urmează o iarnă foarte grea.
- Cei care nu locuiesc la bloc iau 12 cepe pe care le duc în podul casei și le lasă acolo până în seara de Crăciun. Fiecărei luni a anului îi corespunde o ceapă. Cepele care s-au stricat semnifica luni ploioase cu grindina, iar cele care au încolțit – luni favorabile pentru roadă.
Sărbătoarea Sf. Andrei mai e numită și Ziua Lupului, plină de tradiții și ritualuri păgâne. Astfel pentru a-și proteja locuințele de strigoi gospodarii fac la ferestre, uși, semnul crucii cu usturoi. Credința în existența strigoilor pornea de la convingerea omului, că sufletele morților pot reveni printre cei vii. De aici vine superstiția că de Sfântul Andrei se dezleagă secrete, pot fi găsiți acei, care au săvârșit crime, furturi.
Noaptea de Sf. Andrei era așteptată în special de fete și flăcăi, care se adunau la o casă ca să afle ursitorul.
– Un fir de busuioc aşezat sub pernă face ca în vis să apară imaginea ursitului. Alte fete noaptea mergeau pe rând spre gard, sau prin livadă cu ochii închiși și numărau nouă pari și pe al nouălea îl legau fiecare cu ața, cordica sa. A doua zi se uitau și dacă era neted parul, apoi și ursitul urma să le fie tânăr, dacă era cioturos – mirele urma să fie bătrân și năduhos.
– Mai făceau și balabuște sau turte, aducând apă cu gura de la fântână, la miezul nopții și turtele făcute le puneau pe o farfurie și mergeau cu ea la câine. Stăpâna turtei pe care o lua câinele – urma să se mărite prima.
– La miez de noapte flăcăii și fetele aruncau cizma peste casă, ca să vadă din care parte va veni mirele sau mireasa.
– Tot pentru aflarea ursitului se fac colțunași umpluți cu bilețele pe care sunt scrise,numele mai multor băieți. Se pun colțunașii la fiert, iar când se ridică primul la suprafața apei se scoate, se rupe ca sa se afle numele sortitului.
Noaptea înainte de culcare se pune sub perna un pieptene și o oglinda, se spune ca ai sa-ti vezi ursitul.
– La fel se iau o pereche de ciorapi de-a unui bărbat din casă si se pun sub pernă, astfel ați putea visa marea iubire! Important e să tineți minte ce ați visat .
– Se ia o farfurie cu apă, în ea se picura 2 picături de ceară, una ești tu iar a doua picătură este băiatul la care te gândești. Ele se fugăresc prin apă, iar dacă se unesc se spune că o sa fiți împreună.
Gospodarii care aveau fete mari aveau grijă ca în noaptea de Sf. Andrei să lege bine porțile, altfel dimineața trebuiau să le caute prin sat. Obiceiul cu furatul porților, în semn că domnișoara respectivă ar putea fi pețită la anul a luat deja altă conotație, transformându-se într-o glumă sau chiar furt.
