La Criuleni, s-a desfășurat o instruire pentru activiștii civici și membrii organizațiilor neguvernamentale pe subiectul ”Prevenirea corupției în sectorul public prin promovarea integrității și utilizării responsabile a banilor publici”.
Cetățenii care au participat au fost îndemnați să se implice și să monitorizeze mai activ achizițiile publice, iar pentru asta au primit mai multe sfaturi de la Ala Revenco (foto), expertă în achiziții, lidera AO ”Părinți Solidari” și directoarea proiectului „Abilitarea cetățenilor în Republica Moldova” în Asociația pentru Guvernare Eficientă și Responsabilă (AGER).
Câteva aspecte pe care trebuie să le cunoască activiștii civici, care monitorizează achizițiile publice, Ala Revenco le-a explicat mai detaliat pentru ”Est-Curier”:
– Cum raportează autoritatea publică achizițiile?
– Autoritatea publică, la fiecare jumătate de an, trebuie să publice raportul privind achizițiile. Dacă nu îl publică, cereți-l. O dată în an este foarte rar să apară acest raport. Marea problemă în Republica Moldova – foarte puține instituții, inclusiv educaționale, publică în genere ceva ce ține de partea financiară, cum ar fi planul de achiziții și raportul de achiziții de mică valoare, desi au pagini web și legea îi obligă. – De ce se face divizarea achizițiilor, cât este de gravă încălcarea și cine poate fi sancționat pentru asta, dacă se demonstrează faptul divizării? – Poate fi sancționat directorul instituției care a admis divizarea unei achiziții mari pe segmente, însă Codul Contravențional nu stabilește cine este agentul constatator. Anterior, Agenția de achiziții publice punea sancțiuni, și au fost situații când autoritatea sancționată a atacat actul în judecată, și amenda a fost anulată, pentru că în lege nu este specificat cine este agentul constatator. Asta nu înseamnă că grupul de lucru de la instituția respectivă n-a încălcat legea achizițiilor publice sau regulamentul de procurare a bunurilor de mică valoare. La cererea societății civile, conducătorul poate fi penalizat cel puțin disciplinar.
– Ce riscuri de corupție prezintă achizițiile de valoare mică?
– Achizițiile de valoare mică sunt acelea în care deseori sunt incluse ”otcaturile” (n.r. – plățile neformale prin care adesea sunt ”mulțumite” autoritățile contractante pentru că au ales un furnizor sau altul). De ce? Pentru că nu le vede nimeni. Eu am făcut o analiză a achizițiilor de produse alimentare la diferite direcții ale educației din mun. Chișinău și am comparat ofertele. A ieșit că la unele direcții, produsele (ceapă, cartofi, morcov, sfeclă) procurate prin achiziții de valoare mică erau cu până la 50% mai scumpe, decât produsele procurate prin achiziții de valoare mare sau COP transparente pe alte sectoare. Când a fost acel scandal al produselor alimentare, din 2016, s-au interceptat chiar și discuții între furnizori și contractori, că nu există spațiu de manevră în achiziții mari, comparativ cu cele de valoare mică.
– Ce facem dacă la achiziții se prezintă oferte de prețuri mici la produse, dar contractorul știe din start că acele crenvurști de 35 de lei nu sunt de calitate, și autoritatea contractantă s-a angajat să prefere cel mai mic preț? Reiese că acei onești nu au șanse, tot cei obraznici câștigă?
– Crenvurști în genere nu trebuie procurați! Dar ca exemplu, pentru calitate, în specificațiile tehnice cereți ca produsul dat să conțină 80% carne de găină sau de vită, și dacă vă aduce altceva, aveți soluția să îi introduceți în lista neagră sau de interdicție, sau reclamați faptul că nu-și respectă obligațiunile. Exemplu: liceul la care merge copilul meu au făcut lucrări de reparație și au planificat din start granit pentru scări. Condiția în caietul de sarcini prevedea ca firma să aibă experiență 3 sau 5 ani în domeniul lucrului cu acest material, cu granitul. Când au venit ofertele, ei n-au avut probleme să-i respingă pe cei care lucrează necalitativ. Au venit oferte care din start era clar că nu vor fi calitativ realizate. De aceea, caietul de sarcini trebuie să fie făcut în așa fel, ca cei care propun crenvurști de 35 de lei să nu ni le furnizeze.
– COP – ce sunt acestea?
– Cererea ofertelor de preț, care se aplică pentru achiziții de la 200 000 lei până la 1 mln lei pentru bunuri și servicii, și de la 250 000 lei până la 2 mln lei – pentru lucrări. Acestea deja se publică pe tender.md, dar aici un risc este mecanismul de ”aranjare a achiziției”, începând de la caietul de sarcini până la conținutul pachetului de documente solicitat. Riscul este că unele documente, prezentate online, pot fi ușor falsificate, folosindu-se diferite instrumente, cum ar fi fotoshopul și altele. Analizând o achiziție la Șoldănești, am observat în pachetul de documente acte permisive ale autorităților care erau contrafăcute. O firmă a inclus un aviz al Inspecției de stat în construcții, că ar avea dreptul să funcționeze, însă acest aviz era contrafăcut cu ajutorul fotoshop-ului. Un alt șiretlic care se folosește foarte fregvent, în cazul în care se solicită mobilă sau terenuri de joacă fabricate peste hotare, firma prezintă un document mai vechi, folosit și în alți ani, prin care confirmă că producătorul poate fabrica și livra acest tip de marfă, de bunuri, de aceea e bine să cereți originalele acestor documente, ca să vă asigurați că ele nu sunt făcute într-un redactor de imagini. Dacă nu le are și nu le poate prezenta în original, atunci este descalificat. Este o metodă de a susține antreprenorii onești.
– Ce termeni trebuie să respecte autoritatea care a anunțat licitația, la examinarea ofertelor, semnarea contractelor, etc?
– Autoritatea are termen de 7 zile pentru deschiderea ofertelor pentru bunuri și servicii, și 12 zile pentru lucrări. La data deschiderii ofertelor, se analizează tot pachetul de acte depuse, și autoritatea contractantă este obligată să vină cu o scrisoare către participanții la achiziție, prin care anunță câștigătorul. Pentru bunurile și serviciile mai mari de 800 000 lei și pentru lucrările mai scumpe de 2 mln lei, termenul e de 35 de zile de la lansarea achiziției până la deschiderea ofertelor. Dacă avem de făcut reparații la o școală sau grădiniță și trebuie să ne încadrăm în perioada de vară, autoritatea contractantă își planifică achiziția cu două luni înainte, or, firma câștigătoare nu neapărat va începe lucrările a doua zi după ce câștigă licitația. Perioada executării se specifică în caietul de sarcini. Am analizat un contract destul de mare, pentru construcția platformelor de gunoi în Chișinău. Contractorul a indicat că are nevoie ca lucrările să fie executate în termen de jumătate de an. Firma câștigătoare, însă, a lucrat doi ani, pentru că a fost favorizată de contractor, în cazul dat, de primărie. Dacă ei puneau termenul de un an sau un an și jumătate, poate că aplicau și alți agenți economici. Cei onești, însă, au calculat că nu vor reuși în jumătate de an să execute lucrările, și nu au depus oferte. Termenul realizării contractului a fost prelungit de trei ori, iar firma, la sesizarea societății civile, a fost plasată în lista de interdicție, pentru falsificarea actelor (cazul de care am vorbit mai sus). Dar, minune: chiar fiind în lista de interdicție, firmei i s-a majorat cu 15% suma contractului, ca ea să finalizeze în sfârșit aceste lucrări, or, autoritățile contractante încearcă să-și mai ajute cumva favoriții.
– Ce riscuri pot apărea în cazul majorării contractelor deja încheiate?
– Orice contract poate fi majorat cu până la 15% din valoarea lui inițială, nu mai mult, printr-un acord adițional de majorare. În special, la lucrări de construcție, pot apărea anumite lucrări care au fost uitate să fie incluse în deviz, sau omise intenționat, pentru a micșora valoarea inițială a contractului. Ulterior, autoritatea contractantă ”își amintește” că ”a uitat” să includă zugrăvirea a vreo doi pereți și cere acord adițional. Sau, au început lucrări de reparație, și de pe o porțiune de perete cade pe neașteptate tencuiala, respectiv, apare un volum neprevăzute lucrări. Acesta ar fi un caz când este argumentată încheierea unui acord adițional de majorare, pentru că sunt necesare lucrări suplimentare. Atunci când monitorizați, fiți atenți la aceste detalii, ca să înțelegeți dacă se ascund sau nu anumite interese în spatele lor.
– Cum pot cetățenii monitoriza eficient achizițiile autorităților locale și de ce ar face-o?
– Cetățenii, ong-urile, pot începe activitatea de monitorizare a achizițiilor prin a cere de la autorități să publice pe paginile lor web planurile de achiziții, anunțurile de achiziții, rezultatele licitațiilor, lista de bunuri de valoare mică achiziționate, precum și contractele cu companiile câștigătoare, care, la fel, sunt documente publice, etc. Pentru asta autoritățile au rubricile Transparență și Achiziții, dar de multe ori informația din ele e veche și insuficientă, sau lipsește cu desăvârșire. Informația despre achizițiile publice pot fi gasite pe tender.gov.md, mtender.gov. md, achizitii.md. Introduceți denumirea autorității publice, și vor apărea informațiile despre ce a procurat primăria sau consiliul local/raional care vă interesează. Autoritățile deseori gestionează banul public, de care dispun, ineficient și deloc în interesul cetățeanului. Astfel, experții au evaluat că nivelul corupției în acest domeniu poate ajunge până la 25 % din volumul total al achizițiilor publice, iar echivalentul bănesc al prejudiciilor cauzate de acest fenomen ar fi între 1,6 – 3 miliarde lei anual. Monitorizarea achizițiilor publice de către societatea civilă este un element cheie, care poate aduce la o creștere substanțială a eficienței utilizării resurselor financiare, alocate unui oraș, sat, pentru o școală, spital, etc, și respectiv am putea avea instituții publice mult mai dotate și reparate, educație și medicină de calitate și cu adevărat gratuite.
A înregistrat, S. Cernov
