Elena este de ani buni în Țara Sfântă și s-a atașat de beneficiarii săi. Zice că nu-i poate părăsi acum, când s-a abătut năpasta asupra țării respective. Am întrebat-o dacă o rețin prevederile contractuale, căci majoritatea moldovenilor ajung legal în Israel, prin agenții cu vize de muncă, și care e starea de spirit a cetățenilor RM cu care comunică acolo.
„Dat fiind că e război, prevederile contractuale pot fi schimbate și putem părăsi țara, dar eu nu plec pentru că nu-i pot lăsa pe oamenii care mi-au fost alături când îmi era greu, fără ajutor. Eu sunt în Ierusalim, mai departe de zona de conflict, dar au început a veni bombe și asupra noastră. Când auzim alarma, ne retragem în adăposturi, că practic fiecare clădire, apartament are bunkere pentru protecție. E mai dificil când ieșim în stradă și nu cunoaștem unde sunt amplasate acestea. Din acest motiv, mai ales persoanele care lucrează în asistența personală, stau mai mult pe acasă, deși nici aceasta nu asigură siguranța. Ierusalimul e un oraș unde lângă un cartier evreiesc, e altul arab și conviețuiesc pașnic. Acum suntem toți alarmați. Palestinienii tot lucrează în Israel și nu sunt discriminați, sunt plătiți de rând cu ceilalți angajați.
Evreii sunt un popor pașnic și unit. Israelul are o armată puternică, dar ei nu invadează pe nimeni, ci doar se apără. Multă lume s-a retras din regiunea de sud și ceea ce ne povestesc e strașnic. E holocaust, barbarism în mileniul III. Situația e mult mai gravă decât se arată la televizor.”
– Îmi vorbești de beneficiari, de siguranța lor, dar la securitatea personală te-ai gândit?
„O bună parte din viața mea e aici. Deocamdată, nu mă gândesc să plec, că las fără o cană de apă pe bătrânii mei neputincioși. Am două fete în Moldova și le-am spus azi dimineață să aibă grijă una de alta și de mama, în caz de…nu voi putea reveni.”
– Te-ai resemnat în așa mod?
„De cum s-a început războiul stau numai pe calmante. Mi le-a recomandat medicul de familie. Unele conaționale îmi reproșează că am devenit mai tristă, palidă, că nu zâmbesc și că acest război nu-i al nostru. E și al nostru, pentru că și noi trăim aici și bombele nu te întreabă cine ești. Urmăresc comunicatele Ambasadei RM, declarațiile oficialilor moldoveni și israelieni. Neliniștea persistă.”
– Te întâlnești, discuți cu moldovencele des? Cum se simt alte doamne aflate în Israel acum?
„În dependență de nivelul de cultură și inteligență al fiecăreia. Cu regret, nu toate au deschis ochii și s-au debarasat de bagajul spiritual și moral cu care au venit din Moldova. În zilele acestea prefer să nu discut cu moldovenii.”
– De ce, totuși, nu pleacă lumea acasă?
– Pentru că unele au lucrat mulți ani și așteaptă pensia, pentru că știu că după război va urma criza economică și salariile se vor micșora. Motive sunt multe, de ordin economic mai ales, plus că este senzația că dacă va fi ceva foarte grav vor fi organizate curse speciale pentru repatriere, iar „binefăcătorul” e alături. El profită de naivitatea, ca să nu zic altfel, a oamenilor noștri. Apropo, ce să vorbim de plecări, dacă la 10 octombrie au sosit 400 de persoane din Republica Moldova. Ele știau că e război, dar zic că locul lor de muncă e undeva pe malul mării, într-o zonă liniștită, deși acum nu e nicăieri liniște și nu știi ce poate urma.”
O altă doamnă, ce se află în Haifa ne povestește (audio):
Apropo, Guvernul RM urmează să aloce din fondul de intervenție 4 milioane de lei pentru evacuarea cetățenilor Republicii Moldova din Statul Israel și Fâșia Gaza.
Acțiunile de repatriere vor implica: organizarea sau contactarea de curse charter, a companiilor de transport terestru pentru deplasarea de la frontiera cu Fâșia Gaza spre Cairo, asigurarea cetățenilor pe perioada deplasării cu apă și hrană, delegarea unui funcționar consular în Egipt pentru facilitarea întregului proces. Comisia pentru Situații Excepționale a decis că pe durata stării de război în Israel, toți cetățenii moldoveni care beneficiază de serviciul eliberării titlului de călătorie vor fi scutiți de taxa consulară.
A înregistrat E. Motricală
