Cu 106 ani în urmă, la 25 martie, 1918, Republica Populară Bielarus și-a proclamat independența. După 1989, cetățenii acestei țări au revenit la sărbătorirea acestei date, Ziua Independenței sau Libertății -„Deni Voli”, în limba belarusă. În țară, această dată a fost comemorată ultima oară liber în anul 2018, când autoritățile au permis cetățenilor să serbeze 100 de ani de la proclamarea independenței. Mai târziu, acest eveniment nu a mai fost permis de către conducerea lui Lucașenka, din cauza că cetățenii, adunați la mitinguri, își exprimau și dezacordul cu acțiunile puterii, folosindu-se de drepturile și libertățile lor de cetățeni. Actualmente, peste hotare, belarușii au o președintă-lideră în exil, aleasă cu cele mai multe voturi la ultimul scrutin – Sviatlana Țihanouskaya, și un parlament în exil încă din anul 1919 – Rada Națională a Belarusiei. În ultimii ani, au fost nevoiți să părăsească țara, din cauza represiunilor politice, numeroși lideri ai opoziției, jurnaliști, cetățeni care au îndrăznit să-și exprime public punctul de vedere privind politica țării lor și conducerea acesteia.
Televiziunea BelSat, care din cauza represiunilor impuse de actuala guvernare, emite din țara vecină cu Belarus, Polonia, a făcut o retrospectivă a istoriei acestei date și a relatat pe larg despre evenimentele pe care belorușii stabiliți în alte țări le organizează pentru a serba Ziua Independenței – Ziua Libertății:
1918 – a fost proclamată Independența Republicii Populare Belaruse (RPB).
25 martie 1989 – pentru prima dată în Republica Sovietică Socialistă Belarus, la Mensk, capitala republicii, este serbată public Ziua Libertății. Sărbătoarea a fost celebrată de zeci de mii de belaruși.
În 1993, deja după destrămarea URSS, Ziua Libertății e a fost marcată peste tot în republică.
În 1996, zeci de mii de belaruși au ieșit de Ziua Libertății să-și exprime nemulțumirea față de intenția președintelui Lucașenca de a se integra cu Federația Rusă. Protestatarii au calificat politica lui Lucașenca drept „trădare” a interselor naționale și a țării.
În anul 2000 mitingurile de Ziua Libertății s-au terminat cu atrestarea a peste 200 de cetățeni. Orașul Mensk a fost împânzit de angajați ai structurilor de forță și de tehnică militară. A început dispersarea brutală a mitingurilor de către forțele de ordine. Participanții la acțiuni erau reținuți și maltratați.
Cea mai sângeroasă Zi a Libertății a fost cea din 2006. Cu o zi mai devreme, autoritățile au ordonat nimicirea unui orășel de corturi, instalat de către cetățeni, în semn de protest față de falsificarea rezultatelor alegerilor (la 19 martie 2006 au avut loc alegeri prezidențiale ordinare, în rezultatul cărora Alexandr Lucașenca ar fi acumulat 83% din voturi). Pe data de 25 martie 2006, forțele de ordine au dispersat brutal marșul cetățenilor care au pornit spre închisoarea Akresțina, unde erau încarcerați deținuții politici.
În 2018, autoritățile au permis oficial să fie marcată Ziua Libertății, cu prilejul a 100 de ani de la proclamarea independenței în 1918 – „100 RPB”. În fața Teatrlui de Operă din Mensk a avut loc un concert grandios.
În Belarusul de azi, sărbătorirea Zilei Libertății este imposibilă, din cauza represiuniulor. Doar belarușii stabiliți peste hotare au libertatea să-și amintească și să serbeze Ziua Națională a țării lor de origine.
Cetățenii care se afișează azi în Belarus cu simbolul libertății – drapelul alb-roșu-alb, sunt pedepsiți penal, inclusiv cu termene de închisoare.
„Astăzi, țara noastră este ostateca Federației Ruse, care duce un război cotropitor în Ucraina, ne distruge independența și identitatea. Cu toate acestea, sunt convinsă, că e în puterile noastre să schimbăm situația. Or, cu 106 ani în urmă, în aceleași condiții s-au pomenit și belarușii care au stat la începuturile Republicii Populare Belarus. Și atunci era un război aprpoape, iar Imperiul Rus ne socotea pământul exclusiv ca pe al său. Belarușii nu aveau dreptul să-și aleagă calea politică, să se folosească de limba lor, să-și educe copiii în spiritul tradițiilor și culturii lor. Dar entuziaștii, care își iubeau partia, au dat start unei mari mișcări naționale. Eforturile lor au adus la cea mai importantă realizare în istoria noastră – constituirea Republicii Populare Belaruse. Cu regret, astăzi noi iarăși ne-am pomenit înrtr-o situație similară, ca și predecesorii noștri cu 106 ani în urmă. Independența țării noastre iarăși este sub semnul întrebării. Dar astăzi suntem mult mai pregătiți pentru luptă. În acești ani de luptă, noi am început a prețui mai mult solidarittatea noastră, am conștientizat că nu este calea ușoară. Ne-am ales cu o experiență istorică unicală, deși dureroasă. Și astăzi vrem să o folosim ca să devenim iar liberi. Sunt convinsă, că va veni timpul, când și noi vom putea să ne construim țara, la care visăm, în care Ziua Libertății nu va fi doar un prilej pentru acțiuni propagandistice, dar o veritabilă sărbătoare națională, unde vocea fiecărui cetățean va fi auzită și importantă, o țară în care legea, dar nu cuvântul unui singur om al puterii, va garanta drepturile și libertățile cetățeanului. // Cât suntem uniți și nu ne dăm bătuți, ne mișcăm spre victoria noastră!” – s-a adresat către conaționalii săi lidera belarusă, Sviatlana Țihanouskaya. Aceasta, al patrulea an, este nevoită să se refugieze peste hotare, deși a câștigat majoritatea voturilor cetățenilor la ultimele alegeri prezidențiale, care, la fel, au ieșit cu rezultate falsificate în favoarea lui Alexandr Lucașenka (se află la putere din anul 1994).
Sviatlana Țihanouskaya este soția lui Serghei Țihanouskii, care ar fi încercat să se înregistreze, în 2020, în calitate de oponent al actualului președinte pentru alegerile prezidențiale, dar a fost arestat și de atunci face închisoare în calitate de deținut politic.
Oficial, Ziua Independenței Republicii Belarus, iunstituită în perioada sovietică, este marcată la 3 iulie, data la care, în 1944 orașul Mensk, capitala republicii, a fost eliberat de către trupele fasciste (în timpul celui de-al Doilea Război Mondial).
