Și la Criuleni au fost comemorați la 2 martie bărbații și femei care au apărat integritatea Republicii Moldova. Au fost rostite cuvinte de apreciere în adresa combatanților, oficiat un TE-Deum pentru pomenirea celor decedați pe timpul de luptă și în urma sechelelor acelui război. În tăcere cei prezenți au depus flori pe lespezile comemorative. La cea de a 30 aniversare de la începutul războiului de pe Nistru discursurile au fost rezervate, ca nu cumva să lezeze orgoliul cuiva, căci trăim vremuri tulburi.
Preotul Vasile Pistrui a fost nu doar martor al războiului de pe Nistru. Biserica de la Holercani, unde era paroh atunci, devenise un punct de reper pentru refugiați, punct medical pentru răniți și țintă pentru obuzele forțelor ostile țării noastre. Dacă i s-ar fi oferit cuvântul la ceremonia de comemorare, preotul Vasile Pistrui le-ar fi vorbit celor prezenți de urgiile prin care a trecut lumea pașnică în acea primăvară ca să nu uite nimeni.
– În 1991 tocmai am reușit să renovăm biserica – povestește parohul. – Nu am reușit să ne bucurăm din plin de cele făcute, că în martie 1992 a început războiul și au tras și în biserică. Un obuz i-a zburat acoperișul, tabla și lemnul era la vreo 200 metri aruncate prin pădure, vă închipuiți ce putere a avut? Și acum ușile și porțile bisericii sunt ciuruite de schije. În ograda bisericii, în spatele altarului, au fost puse două remorci mari ca să ridice nivelul apei, improvizand un fel de debarcader ca să poată acosta bărcile motorizate ce aduceau răniți și decedați. În casa parohială am improvizat un fel de spital. Ajutați de medici le acordam primul ajutor. De aici venea ambulanța și-i lua la spital pe cei răniți și alte transporturi pentru decedați. Mă duceam pe prima linie să le ducem la băieți mâncare.
Când erau înmormântați unii ostași, care nu puteau fi trecuți Nistrul în cimitirul de la Cocierii, mă duceam și le făceam prohodul. Țin minte ca acum, funeraliile lui Coliță, Nicolai, băiatul din grupul adolescenților ce au luat arma în mâini ca să-și apere baștina zis ”Burunduci”. Îi făceam prohodul în centrul Cocieriului și au început să tragă asupra noastră. A rămas mortul singur pe năsălie, că toți au fugit care și încotro, s-au ascuns de obuze. Băteau cu un fel de obuze care se desfac poreclite ”Dojdic”. Până nu au încetat împușcăturile, nu ne puteam apropia de sicriu.
Acuma să ne rugăm lui Dumnezeu să ne scape. Suntem într-un pericol mare. Nu mă tem s-o spun. Avem un agresor fascist. Nazismul fascist german a fost preluat de nazismul rus care vrea să domine popoarele, să le facă obediente, să le subjuge ca să nu trăiască așa cum vor ele – în libertate și pace.
Actualmente în Republica Moldova sunt cca 22 mii de martori, participanți direcți ai războiului pentru integritate.
E. Chiriac
