Simpozionul „9 mai – ziua păcii și a libertății” a abordat, la 80 de ani de la finalizarea războiului, modul în care sunt comemorați ostașii care au participat la luptele celui de-al Doilea Război Mondial, în special participarea moldovenilor în aceste lupte, precum și aspecte necunoscute deduse din cronicile războiului ce vizează teritoriul actual al Republicii Moldova, dar care încă necesită a fi studiate.
Organizatorii evenimentului au fost Secția Cultură și Turism a Consiliului Raional Criuleni, Biblioteca Publică Orășenească „T. Isac” din or. Criuleni și Muzeul de Istorie și Etnografie a or. Criuleni.
Instituțiile au colaborat și au oferit invitaților un eveniment-prilej de meditație, inclusiv prezentarea cărții „Basarabia și Transnistria în gulagul sovietic”, autoare Maria Gogu Zinovii, dr. în istorie, cercetătoare, şefă a Direcţiei Generale a Agenţiei de Stat a Arhivelor.
Simpozionul a început cu prezentarea expoziției tematice de documente, fotografii, obiecte, uniforme militare din colecția Muzeului, apoi Viorica Șapavalov, directoarea bibliotecii orășenești din Criuleni, a prezentat volumele pe care cititorii bibliotecii le pot consulta pentru a se informa despre Războiul al Doilea Mondial, despre datele statistice care reflectă imensitatea tragediei umane provocate de acea conflagrație care a rezultat cu circa 60 mln de vieți omenești pierdute.
Dar care a fost prețul păcii plătit de Moldova? „Nu există familie în Republica Moldova, care nu a fost vizată de acel război. Din datele statistice pe care le-au pus la dispoziția noastră autorii volumelor din bilbiotecă, aflăm că în total, 260 de mii de moldoveni/români, ruși, ucraineni, evrei, găgăuzi, bulgari ș.a., originari din Moldova, au luptat împotriva Germaniei naziste și a aliaților ei. Fiecare al cincilea și-a pierdut viața” – spunea Viorica Șapavalov, făcând referire la „Istoria Republicii Moldova”, editată în 2001 de Academia de Științe a Moldovei.
Elena Frumosu, șefa Secției Cultură și Turism Criuleni, a prezentat o comunicare pe care a numit-o „Moldova în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Aspecte mai puțin cunoscute”. Autoarea s-a referit la contextul istoric în care a început războiul, consecințele pactului Ribbentrop-Molotov, participarea României în război, soarta ostașilor români care au întors armele împotriva aliaților, succesiunea puterilor care stăpâneau în diferiți ani teritoriul dintre Prut și Nistru.. O altă idee desprinsă din comunicarea Elenei Frumosu a fost că o perioadă în care pe teritoriul actual al Republicii Moldova s-au dat lupte grele, și anume prima jumătate a anului 1944, nu a fost pe deplin reflectată în istoriografia sovietică, sau chiar au fost ascunse unele fapte, care însă ar putea fi reconstituite după diferite memorii apărute mai târziu, semnate de participanții la acele lupte, ostași și ei în grade militare superioare.
Autoarea comunicării consideră că a fost o perioadă marcată de insuccesele ofensivei armatei roșii pe teritoriul Basarabiei, despre care autorii ideologiei războiului eliberator au preferat să tacă. Anume această perioadă, potrivit autoarei prezentării, dacă va fi studiată mai detaliat, ar putea schimba raportul numeric al celor morți, inclusiv din rândul populației civile, care a transmis prin legende de familie despre râuri pline de apă înroșită de sânge. În primăvara lui 44 râurile se și mai revărsaseră peste luncile în care se dădeau lupte grele soldate cu mii de morți.
O mărturie de acest fel a fost vociferată de dna Angela Burciu, locuitoare a s. Răculești, profesoară de istorie, care a relatat: „În primăvara ceea, locuitorii au fost evacuați din Răculești în raioanele Șoldănești, Rezina, râul Răut a ieșit din albie și valea râului, dacă o cunoașteți, era plină cu apă. Era foarte greu de făcut manevre militare, ofensive. Acei oameni puțini, care nu s-au evacuat, spuneau că apa era roșie de sângele soldaților căzuți. Au fost foarte multe pierderi umane. Unde este biserica din Răculești, a fost un magazin. Magazinul a fost construit pe osemintele soldaților înhumați în primăvara anului 44. În timpul săpăturilor pentru construcția bisericii chiar a fost descoperită o ciubotă de soldat german, dovadă că acolo a fost un mormânt ostășesc”.
„Și monumentul din or. Criuleni este construit pe un mormânt ostășesc comun. Numele încrustate pe plăcile de la monument sunt ale celor, care sunt înmormântați acolo. Este un mic cimitir, de aceea trebuie să cunoaștem, unde mergem și ce facem noi acolo” – a adăugat Elena Frumosu.
Ofensiva din 20-29 august 1944, care a luat numele de „Operațiunea Iași-Chișinău”, a fost una de succes pentru armata roșie, suficient de reflectată și glorificată de istoriografi, deși pierderile umane în urma acesteia au depășit 100 de mii de suflete omenești.
Istoriciana Maria Gogu-Zinovii, tot în cadrul simpozionului, a relatat despre expedițiile sale în Federația Rusă, pe urmele deportaților din Moldova, despre cum a găsit urmașii celor declarați „chiaburi” sau „dușmani ai poporului”, cum au schimbat ei locurile în care au fost deportați, datorită priceperii și hărniciei lor, despre cei care au suferit în lagărele concepute ca puncte de exterminare, prin munci grele, înfometare, frig, lipsuri și umilințe. Tot ce a studiat și a descris a inclus în volumul „Basarabia și Transnistria în gulagul sovietic”, pe care l-a prezentat criulenenilor.
„Am avut posibilitatea să studiez în arhive foarte multe dosare, să găsesc confirmare celor relatate de oamenii deportați în documentele istorice, să consult surse ale autorilor din alte țări, inclusiv din Federația Rusă, am vizitat muzee în orașele siberiene, unde am găsit mărturii despre deportații din Republica Moldova. Am încercat să descriu în această lucrare condițiile de trai ale deportaților în Siberia, ce muncă făceau, ce primeau pentru muncă, ce norme aveau, ce mâncau, cum supraviețuiau în frigul cu care nu erau obișnuiți în Patrie. Primul val de deportări, cel din 1941, nu a fost cel mai numeros, dar a fost cel mai tragic, pentru că erau despărțiți capii familiilor de ceilalți membri ai familiilor lor. Este vorba de peste 20 de mii de persoane, ridicate la 12-13 iunie. Bărbații au fost internați în cel mai dur lagăr – Ivdellag, majoritatea din ei au murit acolo, poate doar 5% din cei internați au supraviețuit. În această lucrare am trecut și unele nume de moldoveni încrustate pe cruci de lemn, descoperite în aceste expediții, și chiar am ajutat în acest fel pe unii cetățeni să-și găsească rudele deportate în Siberia”, spunea Maria Gogu Zinovii.
Participanții la eveniment au fost salutați de către primarul orașului, Mihail Sclifos, care a menționat importanța Zilei Memoriei, la fel ca și importanța Zilei Europei, și că cei care au supraviețuit calvarului războiului merită toată aprecierea pentru munca și dedicația cu care au restabilit satele și orașele distruse, au construit uzine și fabrici și au pus bazele statului de azi. Ion Țuțuianu, parohul bisericii din lemn din Criuleni, a îndemnat „să ne rugăm să lumineze dumnezeu mințile calor care conduc azi această lume, să nu uităm calvarul deportărilor, săcunoască și copiii de azi acea istorie, să ne bucurăm de o Europă cu pace, cu liniște, o Europă cu valori sănătoase”.
Pentru că nu doar cartea documentară și artistică este reflecția contextelor istorice și oferă o interpretare de anumit gen a evenimentelor evocate la simpozion, la eveniment au răsunat și cântece la tema 9 mai, Ziua Memoriei, în interpretarea cuplului Valeriu și Valentina Mincună și Irina Nicolai.
S. Cernov
