Curtea primăriei Boșcana, la mijloc de august, abundă în flori și culori. Grădina de pe ambele părți ale trotuarului bucură ochii vizitatorilor, iar roaba și sapa rezemată de un felinar trădează prezența pe aproape a celui care le îngrijește. La întrebarea cine are grijă de flori și pe cine răsplătesc plantele pentru dragoste cu atâtea nuanțe vii, degetele și privirile se întorc spre grădinarul Valeriu Prodan.
”Sunt șofer de meserie. Am pământ pe care-l lucrez singur. Lucrez în primărie din anul 2003. Am intrat într-o șagă, în calitate de paznic, că atunci nu erau camere de supraveghere. Acum sunt un fel de paznic de zi și grădinar. Alții lucrează o lună – două și se duc, dar eu nu mă pot muta ușor dintr-un loc în altul. Este mai mult de lucru când plouă, de prășit buruienile, dar dacă e uscat, udăm. Acum mă uit că trebuie să leg câte o panglică la florile cu petala bătută, din care să strâng semințe pentru anul viitor. Azi le mai rup pe cele culcate de vânt la pământ. Trandafirii îi scurtez după ce se ofilește floarea, ei mai dau din nou căpușe. Acum merg cu prășitul, afânatul!”
Valeriu Prodan zice că îi place foarte mult grădinăritul. Ca tot omul, are și dumnealui flori preferate, chiar dacă nu le cunoaște denumirile la toate, poreclindu-le în felul său: ”pelenițe” la crizanteme, sau ”talpa gâștei” la ținia (”băieței” în unele sate sau ”crăițe” în altele), sau ”mătură sălbatică” unei plante cu frunze mărunte dese. În unele glastre care la toamnă își vor afla locul pe pervazurile din cabinete, s-au mai prins și câteva fire de pătlăgică, or, spune omul, pământ pentru flori aduce de acasă, cernut și îmbogățit cu compost, în care mai nimerește și câte un intrus.
S. Cernov
