Sute de famiilii fugite din calea războiului au găsit deja adăpost în raionul Criuleni. Localnicii s-au mobilizat și ajută cu ce pot.
Tinerii din Criuleni, elevi și foști elevi ai Liceului Teoretic ”Boris Dînga” se implică activ, în calitate de voluntari pentru a da o mână de ajutor refugiaților atât în Republica Moldova, cât și peste hotarele țării.
Am rugat pe câțiva dintre ei să ne spună de ce au ales să devină voluntari, cum se simt atunci când oferă un sprijin refugiaților, ce părere au despre mobilizarea tării și să vină cu câteva sfaturi pentru semeni.
Rînja Laura: „Am decis să mă implic în activitatea de voluntariat pentru refugiații din Ucraina, deoarece n-am putut să stau și să privesc suferința altora. Mi-am dorit să contribui personal cât mai mult. Recunosc că e destul de greu și obositor, dar simt o satisfacție de nemaipomenită. Acest război nu este doar al ucrainenilor, ne vizează pe toți, de aceea prefer să fac parte din colacul de salvare al oamenilor din epicentrul conflictului. Acum mă mândresc cu țara mea mai mult ca niciodată. Sigur că pădure fără uscăciuni nu există, dar ceea ce fac moldovenii acum e excepțional. Văd în fiecare zi sute de oameni care vin cu ajutor, lucrez cu zeci de voluntari care nu așteaptă absolut nici o recompensă pentru asta. Interacționez cu mulți refugiați care vorbesc atât de frumos despre noi, ne mulțumesc, iar acest fapt ne vorbește despre ceva.
Sfaturile mele pentru tineri în acest moment este să nu fie indiferenți, să nu creadă că acest război e al altcuiva, să nu aștepte să treacă, pentru că n-o să treacă pur și simplu. Războiul nu știe despre hotare, diplomație și neutralitate. Este, cel puțin, de bun simț să ne pese și să nu ne prefacem că totul e ca înainte.”
Marta Buzgan: „Consider că în așa momente cruciale și dificile pentru o națiune întreagă, empatia este mai necesară ca oricând. Sunt bucuroasă când cineva beneficiază de ajutor din partea mea.
Sunt plăcut surprinsă de modul în care țărișoara mea se străduiește să-i ajute pe cei refugiați. Observ cum, atât conducerea statului, cât și societatea depun eforturi considerabile pentru a le asigura vecinilor noștri hrană, îmbrăcăminte, medicamente și locușoare pentru odihnă. Moldova dă dovadă de solidaritate și putere. Îndemn toți tinerii să se dăruiască pentru a-i ajuta pe cei care au acum cel mai mult nevoie. Timpul și resursele investite pentru a face voluntariat aduc cu sine satisfacție și produc schimbări majore.”
Mariangel Pîrvu: „Am văzut la știri care era situația la vame, voiam să ajut, dar nu am avut posibilitatea să ajung acolo din cauza distanței foarte mare, între timp urmăream poveștile la bloggeri din Republica Moldova și am văzut că se aduc refugiați la tabara ”Cristiano” din Slobozia Dușca și imediat i-am contactat și am spus că doresc să mă implic ca voluntar. Nu poți nimic altceva să simți decât bucurie, nu arăți asta nimănui, dar înăutru ești plin de emoții pentru ca poți sa faci o faptă bună, poți să oferi căldură și grijă cuiva, chiar dacă este străin.
Cel mai bun sfat este să fie buni, doritori de a ajuta, pentru că fiecare faptă bună se întoarce la timpul potrivit înapoi, în această perioadă văd mulți tineri care iau în derâdere această situație și îmi pare rău că nu văd cât de mare este problema și cât de important este să oferim ajutor.
Dar totodată sunt tineri de care sunt mândră, pentru că își dau toată energia pentru a ajuta și fac tot ce este posibil, cred că faptele făcute de alții motivează în continuare alți tineri să întindă o mână de ajutor.”
Chetrean Andrei: „Am monitorizat foarte mult noutățile, pe mai multe platforme inclusiv Telegram si Youtube, în care am văzut ce se întâmplă cu poporul ucrainean și anume cum fug de bombardările din blocurile locative și case și în așa momente înțelegi că ai putea fi tu în locul lor dacă, te-ai fi născut cu câțiva km mai la est.
Nu știu dacă aș putea raspunde concret cum mă simt, deoarece în momentul când ești traducător între o doamnă ucraineancă însărcinată care acuș poate să nască la vamă și între Doamna Medic (româncă), ești într-o stare de șoc, mai ales când realizezi că tatăl acestui copil e peste cealaltă parte de frontiera, cred că simt că fac ceva important.
Vreau să zic că Românii sunt foarte bravo, s-au mobilizat foarte repede, au foarte multe corturi cu mâncare, apă, ceai, cafea, supă caldă, au totul cred, de ce este nevoie, de la scutece pentru copii până la pastă de dinți. La fel au instalat corturi special amenajate pentru ucrainenii care asteaptă în rând la vamă, în care au paturi calde, dispozitive speciale care emană căldură, prize pentru a-și încărcă telefoanele mobile. În caz de au nevoie de ajutor medical, ambulanța este la un pas de corturile lor.
Eu cred că oamenii știu ce se întâmplă și nu necesită sfaturi. Cred că singuri înțeleg cu ce pot ajuta.”
Cei ce doresc să facă un act de binefacere, să adăpostească persoane sau să doneze lucruri, se pot adresa la autoritățile locale, iar tinerii dornici să se implice ca voluntari pot accesa link-urile de mai jos:
Victoria Ciobanu
