Am asistat, începând cu ziua de 2 octombrie, la o campanie electorală, care nu a fost deloc ușoară și pe alocuri presărată de minciuni și înţesată de intrigi politice.
Încă de la început am înțeles că surprizele se vor ține lanț. Au apărut declarații din trecutul candidaților înscriși în cursa pentru șefia statului, minciuni menite să distrugă imaginea oponenților politici. Cu părere de rău, puțini au fost cei, care au realizat că indiferent de preferințele politice, omenia și respectul nu trebuiesc neglijate.
În acest an nu s-a ținut cont de nimic, fiecare și-a jucat propria carte exact așa cum a putut. Cel mai rău este faptul că nu candidații electorali la funcția de președinte au recurs la asemenea gesturi, ci noi, oamenii de rând, care am început a ne certa frate cu soră, părinții cu ai lor copii, soții între ei, prietenii, vecinii și rudele. Dacă nu împărtășeai aceeași părere, erai considerat dușmanul cel mai mare al tuturor. Au fost folosite atacuri la persoană, etichetări jignitoare. Au fost acuzații, sperietori care nu au fost demonstrate, ci doar aruncate în mulțime pentru a crea vâlvă și cu miza că vor avea efectul exploziei unei bombe.
Mediul online a fost terenul propice pentru asemenea acuzații, fiind invadat de-a dreptul de simpatizanții înrăiți ai candidaților la alegerile prezindențiale din acest an. Bineînțeles, nu toți au recurs la asemenea gesturi, însă marea majoritate s-au folosit de-a dreptul de bieții cetățenii, care și-au pus încrederea în ei. Nu mă refer la trolii plătiți de partide, ci la persoanele care în mod deschis și-au afișat simpatiile față de unii și disprețul față de ceilalți. Politica este de-a dreptul cea mai murdară și, cu părere de rău, mult prea necunoscută pentru noi, cetățenii de rând, care aflăm doar ceea ce vor liderii politici să cunoaștem. O veche zicală spunea așa: „Nu intrăm în jocul nimănui! Dacă te bagi în tărâțe, te mănâncă porcii”, lucru demonstrat de atâtea ori, dar, totuși, neglijat de foarte mulți.
Zarurile au fost aruncate, decizia a fost luată, cel mai important însă este să ne păstrăm demnitatea și verticalitatea și indiferent de orice să fim mândri de noi. Să lăsam politica în seama celora care știu să o facă cu adevărat, iar nouă să ne păstrăm nobila misiune de a urmări activitatea acestora și a-i atenționa că deviază, a le semnala greșelile pe care le comit. Sperăm că ziua de mâine să aducă cu ea stabilitate și prosperitate peste acest popor împovărat de atâtea griji și nevoi, să răsară soarele și în partea noastră, iar apa care care curge pe bâtrânul Nistru să spele toate greșelile noastre. Grosso modo!
Cătălina Istrati, stagiară
