Un vis din copilărie transformat în afacere

 Rar copil care nu-şi doreşte un animal de companie. Vitalie Malai de la Hârtopul Mare îşi dorea mieluţii lui. Era în sat pe vremea ceea o stână cu vreo 125 de mioare ce-l atrăgeau mult, mai ales primăvara. Cu trecerea anilor a preferat să facă studii şi să lucreze la oraş, dar visul din copilărie nu l-a părăsit, chit că şi în ograda părintească erau câteva oiţe.  Bunelul i-a dăruit chiar o oaie neagră. Când şi-a anunţat nevasta că vrea să se ocupe serios de oierit, aceasta a crezut că glumeşte, dar era pe bune.  Între timp intrase şi în posesia pamântului, şi de la vreo 12 oiţe în 2010 a ajuns să gestioneze o adevărată stână cu peste 150 de bârsane. Au mărit nu doar turma, ci au şi schimbat rasa. Au renunţat la caracul în favoarea ţigăii albe.

Malai

Brânza produsă de familia  Vitalie şi Irina Malai a fost la mare căutare, la iarmarocul din toamna curentă.

- Dacă vrei să obţii rezultate, trebuie să te instruieşti permanent, căci din inerţie nu poţi avea o afacere de succes - spune Vitalie Malai, care, deşi a preluat din cunoştinţele tatălui, care era veterinar, nu ezită să ceară sfatul specialiştilor. – Urmărim să fie vaccinate la timp, hrănite corespunzător.

-  La noi fiecare oiţă în afară de numărul de trasabilitate are nume şi istoria ei- spune soţia Irina Malai – Copiii sunt interesaţi de păstrarea stânei. Onisim, chiar de-i în America, se interesează de starea fiecărui animal, urmăreşte registrul de la distanţă. Grigore e mai abil în vânzări, iar când trebuie, se implică şi la îngrijirea oilor.

- Aveţi cui vinde produsele, mai ales lâna?

- Nu ducem lipsă de cumpărători, lâna albă este solicitată de producătorii de plapume, pielicelele urmează să le prelucrăm, dar cârlanii şi brânza sunt mereu solicitaţi.

- Pregătiţi brânza la stână?

- Brânza am învăţat să o fac de la socru-meu. De la el am deprins proporţiile. Aducem laptele  zilnic de la stână acasă. Respect reţeta tradiţională, folosim doar chiag de la oile noastre şi obţinem un produs de calitate. Acum şi nora îmi dă o mână de ajutor, că-i plac şi ei mult animalele.

- Dispuneţi de teren pentu păşunat, apelaţi şi la serviciile altor persoane pentru păstorit?

- Teren pentru păşunat avem. Primăria dispune de o păşune de 77 hectare care este divizată 47 hectare pentru oi şi 30 hectare pentru vaci. Problema e forţa de muncă. Nu e uşor să găseşti păstori, chiar dacă le oferim un salariu de 3000 lei şi hrană, cazare, greu găşeşti oameni potriviţi. Preferăm acum să angajăm cupluri, că-s mai de nădejde.

- Cum de a ramas în turmă doar o oaie neagră?_

- O ţinem în amintirea bunelului. E un fel de talisman.

Discutând cu soţii Irina şi Vitalie Malai, m-a surprins gândul că dacă i-am transfera întro poveste biblică,  ei ar fi în rolul omului, care a înmulţit talanii daţi de Domnul, prin împlinirea unui vis copilăresc, chiar dacă au ales în tinereţe profesii mai specifice mediului urban.

E. Chiriac 

 

Comments

comments

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *