24 iunie este dedicată Iei – componentă a costumului popular românesc. Inițiativa de a dedica o zi acestei piese vestimentare a pornit în 2013, de la comunitatea online “La Blouse Roumaine”, fondată de Andreea Tănăsescu. Această zi este dedicată celebrării iei, cămașa tradițională românească, simbol al identității și culturii naționale. În România, Ziua Universală a Iei coincide cu sărbătorirea Sânzienelor.
Cine este Andreea Tănăsescu?
Andreea Tănăsescu este cunoscută ca fondatoare a comunitatii „La blouse roumaine”, initiatoarea Zilei Universale a Iei, care se sărbătoreste în peste 50 de țări din întreaga lume. Andreea Tănăsescu este directoare de creație, specializată în proiecte culturale web 2.0. A debutat ca directoare de casting și descoperitoare de talente în 1997, activând în modă, publicitate și film, unde a contribuit la realizarea a peste 30 de producții românești și internaționale nomializate și câștigătoare a importante premii internaționale (Oscars, BAFTA Awards etc). Din 2012 a fondat comunitatea “La blouse roumaine”, după lucrarea cu acelaşi nume, semnată de Henri Matisse. Mai apoi a inițiat “Ziua Universală a Iei” sărbătorită de Sînziene, pe 24 iunie, Au urmat “Brâncuși Week” (Săptămâna Brâncuși), “Give Credit”, “Cultural Fashion Day”, “Acasă, la Origini”, “Artizanii României”.
Institutul Cultural Român dedică un amplu material informativ la tema iei românești, ca parte importantă a costumului popular românesc:
„Piesa principală a costumului popular românesc este cămașa, termenul de ie fiind atribuit doar cămășii femeiești. Cămașa este croită în formă de cruce, dintr-o singură bucată de pânză și cu o deschizătură în partea de sus. Inițial, cămășile erau confecționate din pânză de in sau cânepă, iar mai târziu din mătase și bumbac. Acesta din urmă era folosit ca urzeală pentru bătătura de in și cânepă, mai ales în partea de nord a țării, în timp ce în sud cămășile erau mai frecvent țesute cu borangic. Fața și spatele cămășii se numesc ”stan”, iar partea inferioară ”poale”. Stanul se confecționa din două foi de pânză, iar mâneca din una. Sub braț, cămașa era prevăzută cu așa numita ”pavă”, care oferea comoditate în timpul mișcării.
Ia este, în fapt, o cămașă tradițională românească de sărbătoare, confecționată din pânză albă, bumbac, in sau borangic și împodobită cu mărgele și broderii la mâneci și la gât. Croiala este relativ simplă: un dreptunghi de pânză, tăiat rotund în jurul gâtului și întărit cu șnur răsucit. Mânecile sunt, de cele mai multe ori, încrețite atât la umeri, cât și la încheieturile mâinilor. Este un tip de cămașă scurtă până la talie, spre deosebire de cămașa anterioară, mai veche, ce îmbrăca întregul corp și se purta dedesubtul hainelor pentru a apăra corpul de ”vrăji și pericole”. Tehnica decorării iei s-a transmis de la mamă la fiică, fapt care a conservat tradiția și gustul de la o generație la alta.
Motivele sunt stilizate, geometrice sau inspirate de natură. Se disting mai multe variante de bază în compoziția decorului de pe mâneci: ie cu mâneci cu dungi verticale brodate (în râuri drepte), dungi oblice sau ”ie cu stele”. Partea din față a cămășii este și ea bogat brodată, prin repetarea acelorași modele existente pe mâneci. Iile brodate cu ”spic” făceau parte din costumul de nuntă din Moldova. Culorile folosite la broderie erau în două — trei nuanțe cromatice, de regulă, dar se broda și cu o singură culoare, de obicei negru.
În timp, finețea materialelor folosite, armonia cromatică, dar și croiul pieselor de port românesc, țesute, croite și brodate în casă au fost apreciate de reginele României, Elisabeta și Maria, dar și de aristocrația feminină a timpului, care au purtat cu mândrie costumul popular în diferite momente.”
