Culorile primăverii s-au adunat în Școala de arte din Dubăsarii-Vechi să completeze acordurile muzicale ce răzbat din sălile de studiu. Vladimir Lungu, directorul Școlii de Arte spune că cei 100 discipoli ai instituției acum cântă, dansează și pictează, iar din toamnă poate vor începe lecțiile de teatru.
Speră directorul că vor veni să valorifice talentele locale și tineri absolvenți ai instituțiilor de artă de prestigiu din capitală, căci se simte nevoia de un suflu nou, deși actualii profesori își dau toată străduința să dezvolte cele mai frumoase aptitudini copiilor. Dnele Victoria Lungu și Ana Barbaros au studiat și ele la școala de arte din sat, iar acum ghidează în lumea artelor alte generații de dubăsăreni. Pe Adrian Chetrușca l-am surprins exersând cu profesoara Larisa Gaitur, care tot e absolventa școlii respective:
– Elevii vin la Școala de Arte cu plăcere, căci cu sila nu-i poți trage aici – spune profesoară Larisa Gaitur. – Majoritatea au potențial creativ și lucrează sârguincios pentru a deveni artiști, cum își dorește Adrian, bunăoară. S-au schimbat în ultimii ani și condițiile de lucru. În 2001 nu aveam nici căldură, acum avem și reparație. Poate nu câștigăm cât ne dorim, sau cât am câștiga dacă am pleca peste hotare, dar contează că suntem acasă cu familia, că putem ajuta tinerele talente să-și urmeze visul.
Într-o altă sală am surprins-o pe dna Maria Cerlat la ora de solfegiu cu Bogdan Postică și Ion Botnari, care
studiază respectiv pianul și chitara. Printre decanii de vârstă este și dl Gheorghe Cerlat, care poate fi un exemplu de optimism și perseverență pentru discipolii săi.
Întrebat ce-și dorește pentru instituție în preajma zilei culturii, Vladimir Lungu s-a referit la cadre tinere calificate:
”Viitorul școlilor de arte depinde de profesori acestora, de rezultatele copiilor și atunci când sunt performanțe, și APL, și statul ne susține. Noi avem ajutor din partea Primăriei, căci bugetul instituției e de 800 mii
lei, dintre care 160 mii trebuie să-i achite părinții elevilor, dar reieșind din faptul că la unele specialități, de exemplu instrumente aerofone, taxele sunt simbolice, de 50 lei, și sunt mai puțini doritori, avem un deficit de 40 mii lei și ne mai ajută primăria. Altfel, dacă nu antrenăm copiii în activități utile satul rămâne fără viitor. Din fericire, avem mulți copii care reușesc să facă și muzică, pictură, sport. Pentru a obține performanțe e nevoie de mai multă hărnicie decât talent, pentru că avem copii talentați, dar care sunt mai leneși și nu-și pun în valoare potențialul nativ. E mai greu primii doi ani, pe urmă intră în ritm și muncesc mai cu spor. Chiar dacă au multe griji și locuiesc în sat părinții se străduie ca odraslele lor să aibă condiții bune pentru dezvoltare multilaterală, le procură chiar și instrumentele muzicale, numai să reușească să-și împlinească visul”.
”Chiar dacă nu va ajunge pe scena mare un copil ce a studiat la o școală de arte are mai multe posibilități să se afirme în viață, căci un om cult, orice ar lucra, știe a deosebi frumosul de urât și nu poate fi rău”, – mi-a explicat o mămică dorința sa de a-și vedea copilul la școala de arte.
Școala de Arte din Dubăsarii-Vechi activează din 1984. Au făcut lecții în diferite cabinete, iar acum dispune
de sediu propriu ce pare zonă mirifică între biserică și centrul pentru bătrâni.
Pandemia le-a redus din posibilitățile de participare la concursuri, dar elevii sunt optimiști, mai ales pictorii,
care au galerii întregi de desene, că vor reuși să iasă în lume, nu doar online.
E. Chiriac
