Și un necaz îți poate aduce succesul și faima. Exemplu elocvent în această afirmare e Petru Caterev de la Molovata Nouă, cunoscut meșter artizanal, împletitor în fibre vegetale. De profesie e agronom și îngrijirea vițe-de- vie e pasiunea lui.
Pe terenul de care dispune cultivă vreo 28 de specii de poamă din care face și un vin nectariu delicios. Zice că vin bun ca cel făcut din strugurii crescuți în lunca Nistrului, la Molovata Nouă, nu mai găsești în toată Moldova. Face referință la anii de studii, când se adunau la Dondușeni mostre de vin aduse de studenții originari din diferite colțuri ale țării. Cică contează soarele și solul care-i nisipos, dar mai bogat în minerale benefice viticulturii. Întro toamnă, când via l-a răsplătit din plin cu roadă bogată, s-a pomenit că nu are în ce duce strugurii acasă. A încercat să împrumute de la un vecin niște panere, împletite din lozie, dar acela l-a refuzat, zicând că nu-s ale lui. Mare tângă l-a cuprins atunci pe Petru Caterev, de necaz s-a întrebat: „Oare chiar să nu fiu eu vrednic să împletesc un paner?!”. În toamna ceea a pus mâna pe cuțit, a adunat lozia și din acea zi aceasta nu a mai dispărut din gospodăria lui. La început făcea panere (coșuri) mari de 80-100 kg să aibă în ce culege poama el și toți ceilalți. Folosea și ramuri de ulm, salcie. Avea comenzi, dar între timp a început a studia și cererea pieții. Astfel, pe lângă vie, au apărut în grădina lui și patru specii de lozie. Fiecare cu particularitățile și culoarea sa. În serile de toamnă, mlădițele firave se transformă în vaze, coșuri pentru fructe și cozonaci, pentru flori. Are un sortiment bogat de lucrări cu care bucură gospodinele la expoziții, dar și la târgurile din Chișinău, Dubăsari. Îl ajută și soția Eugenia, care-i asistenta cea mai fidelă la pregătirea materiei prime. Ea are grijă ca lozia să fie decojită, dacă se vrea o culoare albă și să-i pună la îndemănă mănunchiurile cu nuanțe de maro, galben, bordo, căci meșterul nu folosește decât culoarea naturală a plantei. Pe naturalețea produsului mizează și când produc licorile cu care-și primesc oaspeții. Acum, bunăoară, au licoare de gutuie delicioasă. Rețeta ne-au divulgat-o și nouă. Așa dar, întrun vas taie cubulețe gutuiele, le presoară în straturi cu zahăr și le îneacă în țuică. Lasă compoziția la macerat câteva zile, până capătă o culoare aurie și densitate. Se consumă cu moderație, căci și țuica o produc în gospodărie cu crenguțe de vișin, măcieș, păducel, presărate cu boabe de grâu. Ca niște gospodari adevărați știu și rostul muncii, dar și al cumpătării.
După ce pun la cale treburile din ogradă, se retrag în atelierul de creație, în casă, și scurtează așteptarea veștilor de la cei doi feciori plecați în lumea mare. Dorul, dragostea, dibăcia lor se transformă în articole de artizanat care bucură inima și ochiul, iar de refuzul vecinului de altă dată își amintesc cu indulgență. Fără el poate rămânea nedescoperit și nevalorificat un talent, iar Molovata Nouă era lipsită de un meșter popular.
E. Chiriac
