Fata cu două cosițe, lăsate jucăușe pe spate este Mamă și acest fapt a determinat-o, după mai multe ezitări, să pornească la drum lung. Și-a luat fetița și a urcat în trenul Kiev-Chișinău ca să o ducă la bunici și să o scape de frig, alarme și pericolul războiului.
În seara de 23 februarie 2022, nimic nu prevestea tragedia. Tinerii soți, ea rusoaică, el ucrainean cântau karaoke, se distrau, iar micuța ce abia împlinise o lună privea liniștită în jur. Dimineața viața lor și a întregii Ucraine a fost bulversată.
– Ne-am trezit și am auzit la știri că Rusia a atacat Ucraina. Nu-mi venea să cred. Mi se părea o farsă, iar apoi am auzit bombardamente, împușcături. La 2 martie am plecat cu familia soțului din capitală. Am trăit câteva luni în Ucraina de vest, dar am revenit acasă. Socrii, au plecat mai departe, iar eu nu am vrut să-mi las singur soțul. Speram că războiul se va termina repede și ne vom putea vedea de viața noastră pașnică. Nu a fost să fie – zice tânăra mămică.
– Cum rezistă Kievenii?
– Oamenii au devenit mai uniți, deși sunt foarte necăjiți, dar rezistă. Bombardamentele acționează nefast asupra moralului. Fără apă, lumină, în frig e greu să trăiești. Copiii mai mari au prins frică, pentru că conștientizează pericolul. Fiica cumnatei mele tresare chiar și când se sparge un balon în preajmă.
– De ce ai hotărât să pleci anume acum?
– Pentru securitatea copilului și îmi este dor de familia mea. Acum când s-a declarat că la război nu vor lua decât persoane pregătite, nu mai există riscul ca soțul meu să ajungă pe front, el nu a făcut serviciul militar. Vom ieși din iarnă și voi reveni acasă. Am perfectat actele, sunt toate în regulă ca să mă pot întoarce la soț.
O leagănă drăgăstos pe micuța Emi și ochii ei negri devin și mai tuciurii de neliniștea pe care încearcă să o mascheze. Drumul până la baștină e lung, iar Moldova e doar o escală. Un copil cu un copil în brațe…
O întreb dacă ar avea bagheta magică ce ar face cu ea.
– Aș opri războaiele, ca toți oamenii să se întoarcă la familiile lor. Îmi pare rău de oameni, de familiile distruse. Să vină mai repede Victoria.
– Victoria cui?
Fata născută sub lumina Aurorei Boreale, mă fixează cu privirea. Întrebarea i se pare fără sens.
– Victoria Ucrainei, pentru că ea a fost atacată…
Pruncuța începe a gânguri, mama ei zâmbește amar și o strânge la piept. Nu se gândește la masa de sărbătoare, la cadouri își dorește un singur lucru, să se întâmple miracolul și să fie instaurată PACEA pe pământ.
Deocamdată, însă, le așteaptă un drum lung, o escală, o noapte petrecută într-un aeroport până vor ajunge în siguranță la casa părintească, unde iar va număra zilele până la reîntregirea familiei, la Kiev, căci o parte din inima ei a rămas acolo….
E. Chiriac
