Iniţiat pe timp de răstrişte, după încetarea focului la Nistru, de către ingenioasa, regretata Parascovia Munteanu, festivalul „Meşterul Manole” a supravieţuit schimbării, rotaţiei demnitarilor de rang raional, metamorfozelor politice din ţară, ajungând la a XI-a ediţie. Este cartea de vizită a or. Criuleni şi a întregului raion.
O dată la doi ani, festivalul aprinde luminile stradale, drege carosabilul, readuce „zebrele” în centrul raional şi scoate lumea din case să mai vadă artişti de peste hotare şi din alte localităţi ale Republicii Moldova. E un prilej de cunoaştere şi promovare şi pentru meşterii populari, anul acesta chiar şi sub gardul stadionului, o ocazie de perfecţionare pentru comercianţii locali.
În goana mare a globalizării, festivalul „Meşterul Manole” rămâne un motiv de mândrie pentru micii criuleneni, că un asemenea eveniment nu mai este în altă parte, că e doar la Criuleni. De altfel, preşedintele raionului, Iurie Andriuţa, anterior a venit cu iniţiativa de a anunţa un concurs printre primării pentru a găzdui ediţiile următoare, astfel încât şi în alte sate acest eveniment să aducă investiţii. Poate între timp vor aparea în raion şi structuri decente de cazare şi WC –uri publice adecvate, că la stadionul raional, care adună mii de oameni, cu toate milioanele investite, un loc îngrijit, iluminat pentru necesităţile fiziologice ale simplilor muritori, chiar îmbrăcaţi în costume naţionale, spre ruşinea noastră, nu-i. Cu toate aceste probleme de ordin tehnic, festivalul este o plusvaloare a imaginii raionului, că oricum, graţie colectivelor artistice, culturii, deocamdată putem merge cu capul sus oriunde în lume. Datorită uşilor deschise de artişti, au semnat şi oficialităţile contracte de înfrăţire cu diverse localităţi din România, Lituania, Estonia, Franţa, Italia etc. Drept confirmare şi prezenţa ambasadorilor Italiei, Poloniei la ediţia curentă. În acest context, cu riscul de a-i nemulţumi pe lucrătorii culturii, care la asemenea evenimente muncesc ca albinuţele şi sunt extenuaţi, mi-aş dori în fiecare localitate, în fiecare an, cu excepţia celor electorali, câte un festival de valoare, cu oaspeţi străini, ca să se investească în infrastructură şi cultură cu mai multă dare de mână.
Festivalul, pe lângă orgoliul de gazdă, mai dă criulenenilor, sper, şi imboldul de a-şi schimba stilul de viaţă şi poate să urmeze exemplul oaspeţilor, inclusiv, al membrilor colectivului italian „Manghin e Manghina”, unii dintre care, nici la 78 ani nu se tem să se deplaseze la distanţe de mii de kilometri ca să arăte lumii ce dansuri şi cântece au. Moldovenii la capitolul creativitate sunt mai avantajaţi: la noi se cântă şi de foame, şi de jale, de necaz, de pahar, nemaivorbind de dragoste şi bucurie. Ospitalitatea, bunăvoinţa localnicilor au fost remarcate de oaspeţi şi în acest an.
Elena Chiriac
fotografii de S. Cernov, imagini video – Gheroghe Motricală şi Svetlana Cernov
Galerie foto, festivitatea de deschidere a festivalului:
