La 15 februarie 2024 s-au împlinit 35 de ani de la retragerea armatei sovietice din Republica Democrată Afganistan. O hotărâre a guvernului Republicii Moldova din 2001 a stabilit că 15 februarie e ziua când sunt comemorați soldații originari din Republica Moldova, care și-au pierdut viața în războiul din Afganistan (1979-1989). În fiecare an, ceremonia de comemorare se desfășoară la Chișinău, la monumentul „Fiii Patriei – Amintire Eternă”, amplasat în parcul care a primit și o denumire populară de „parcul afganez”, după care prin centrele raionale. În jur de 12.500 de locuitori ai Moldovei, care atunci era republică sovietică socialistă, au făcut armata pe timpul războiului, din care 301 au murit în timpul misiunilor.
Iacob Gorceac din Corjova, Criuleni, este unul dintre cei care a revenit acasă nevătămat. A fost convocat în armata sovietică la 18 ani împliniți, în 1987, odată cu contingentul născut în 1969, având deja absolvit colegiul la specialitatea învățător de educație fizică. Își amintește că după o perioadă de instruire de câteva luni, în or. Termez, Uzbekistan, la hotar cu Afganistan, de rând cu peste 100 de alți moldoveni, a fost introdus în țara cuprinsă de război, unde s-a aflat un an de zile. A fost parte din ultima „promoție” de soldați sovietici trimiși în acea țară. Misiunile încredințate erau să păzească locuitorii civili ai satelor și micilor orașe de atacuri. A participat Iacob Gorceac și la două misiuni grele, printre care cea de evacuare a trupelor sovietice din încercuire din regiunea Kandahar.
„Asta s-a întâmplat pe 27 octombrie, noi am luat acolo o bătaie zdravănă. În acea misiune a murit Ion Pușcașu din Ungheni, și Nicolae Cebanov, din Congaz. În fiecare an ne dăm întâlnire cu colegii, pe 28 octombrie, și mergem la Congaz, să-l comemorăm pe Nicolae. Gimnaziul din sat îi poartă numele… Mulți soldați au murit acolo, mulți au rămas schilodiți. Țin și până azi legătura cu foștii combatanți din Kiev, din Ivanofrankovsk, din Sant-Petersburg, din Moscova, din reg. Krasnoiarsk, din Odesa. Războiul s-a început în 1979. Eu eram în cl. 3-a când a fost adus, în sicriu acoperit de flori, primul decedat din Corjova în acel război, Țurcanu Grigore. Alți corjoveni au decedat deja la baștină, din cauza consecințelor războiului, cum ar fi Fiodor Rebeja, Leonid Bernevec, care locuia în Căușeni. În acest an sper să ne întâlnim cu Poalelungi Ion, cu Minciună Dionisie, Rebeja Ion, Ojog Corneliu, Minciună Atatolii, Gavriciuc Serghei, Poaleungi Ion Serghei. Când ne întâlnim, ne dorim unul altuia sănătate. Nu vă pot reda emoțiile pe care le retrăim, pentru că pe unii nu i-am văzut destul de mult timp. Elevii mei nu prea conștientizează ce este un război, eu mă strădui să le spun ce a fost, dar am impresia că ei nu prea înțeleg. Eu le doresc doar să nu cunoască și să nu treacă prin asemenea cataclisme, cum este un război. Războiul nu-i nici romantic, nici frumos, nu aduce decât distrugeri, durere, schilodire de vieți omenești. Din păcate, și acum foști camarazi, cum ar fi Alexandr din Kiev, trec prin momente similare”, spune profesorul Iacob Gorceac.
Nicolae Bogatu din Jevreni a făcut ambii ani de armată în Afganistan, din octombrie 1980 până în noiembrie 1982. „Am fost înrolat în armata sovietică, ca toți băieții de 18 ani. Am nimerit în Samarkand, de acolo nu ne-a anunțat nimeni unde ne ducem. Toată pregătirea a fost că am împușcat 3 gloanțe și am aruncat o grenadă… Am ajuns în orașul Gherat. Trebuia să apărăm drumurile din munți, locurile posibile de unde dușmanii puteau ataca coloanele de mașini care transportau produse alimentare, petrol, armament, ajutoare umanitare, medicamente pentru civili. Nu aveam nici o frică atunci. Până să ajung soldat îmi murise ambii părinți, pe rând, așa că nu aveam nici o frică, dar când am venit acasă, a început să simt senzația de frică, că multe s-ar fi putut întâmpla, îmi aminteam diferite întâmplări prin care am trecut. Am pierdut colegi, care au călcat pe mine, au rămas fără picioare, eu am suferit două contuzii, care acum îmi dau de știre din ce în ce mai mult.” – povestește Nicolae Bogatu.
Fostul soldat internaționalist consideră că atunci Uniunea Sovietică i-a trimis în Afganistan să mențină pacea, să apere civilii, să le ajute cu alimente și, în linii generale guvernul sovietic a ajutat populația de acolo, prin faptul că le-a construit spitale, drumuri, hidrocentrale… Nicolae Bogatu consideră că soldații nu au avut de ales, decât să-și îndeplinească misiunea de soldat. După război a făcut școală de ofițeri și a lucrat până s-a pensionat în structurile ministerului de interne. „Ne numesc oamenii „afganezi”, iar acest cuvânt înseamnă mult pentru noi, înseamnă o urmă pe toată viața în sufletele noastre. Să fie posibil acum să merg încolo, aș fi curios să văd, ce schimbări s-au produs după plecarea sovieticilor, ce a rămas după retragerea americanilor de acolo. La 15 februarie ne întâlnim și ne dorim sănătate, sănătate, sănătate”, spune Bogatu.
De ceva timp membrii Uniunii consideră că participanții la războiul din Afganistan merită un monument aparte după exemplul orașelor Drochia, Dondușeni, unde autoritățile le-au permis să fie instalate în centrele urbelor. Propunerea autorităților locale din Criuleni de a instala un monument pe aleea spre Nistru, aproape de stadion, o consideră neavenită. După cum spune alt participant la război, Ion Batrâncea, un spațiu potrivit ar fi scuarul Centrului de cultură și tineret „G. Sîrbu”, în apropiere de havuzul care de mulți ani servește drept coș de gunoi și nu mai are nici o atracție pentru orășeni. Actualmente foșii soldați internaționaliști se întrunesc la monumentul eroilor din cel de-al doilea război mondial, unde au instaltă propria stelă comemorativă.
Din anul 2020, în Muzeul de Istorie și Etnografie Criuleni este deschisă o expoziție permanentă dedicată criulenenilor care au luptat în războaie, inclusiv în cel din Afganistan.
Istroria războiului din Afganistan poate fi studiată cupă cele două cărți dedicate acestei teme, asupra cărora a lucrat istoricianul moldovean Ion Valer Xenofontov.
Desfășurarea de trupe militare sovietice în Afganistan a început în 24 decembrie 1979, pe când Uniunea Sovietică era condusă de Leonid Brejnev. Retragerea trupelor a fost ordonată de Mihail Gorbaciov. Ultimele trupe sovietice au fost retrase din Afganistan între 15 mai 1988 și 15 februarie 1989.
S. Cernov
Scevențe de la mitingul de comemorare a ostașilor căzuți în Afganistan, 16 februarie 2024:
