La 26 mai, lista Cetățenilor de Onoare a raionului Criuleni s-a completat cu numele a trei bărbați, ale căror merite profesionale au fost recunoscute public de către conducătorii raionului. Ceremonia de decernare a titlurilor ”Omul Anului 2021” a fost organizată de către aparatul președintelui raionului Criuleni la 26 mai. Vă propunem să-i cunoașteți și să aflați de unde-și au rădăcinile și care le este parcursul profesional pentru care s-au învrednicit de înaltul titlu.
Anatolie Spivacenco, director general al Institutului de Fitotehnie ”Porumbeni”. S-a născut la Hârtopul Mic, r. Criuleni, absolvent al Institutului Agricol din Chișinău. Și-a dedicat viața agriculturii, începându-și cariera în r. Orhei. A început la 1 august 1981 drept brigadir al brigăzii de legumicultori în sovhozul ”Nistru” la Jora de Mijloc, Orhei, apoi șef al unui complex de sere, apoi a fost numit întro funcție de partid la Ghetlova, a condus gospodărie agricolă – sovhoz, apoi cooperativă agricolă la Puțuntei, Vîșcova și Viprova, timp de 7 ani. Din 1999 până în 2001 a fost primul și, deocamdată, unicul de la Independență, prefect al județului Orhei.
A urmat munca la Cancelaria de Stat, șef de direcție agricultură și mediu, apoi viceministru al agriculturii, timp de șase ani. A lucrat și la instituții private, la Cricova SA – vicedirector general, după care a luat prin concurs funcția de director la Institutul de Fitotehnie ”Porumbeni”, pe care o exercită al treilea an.
Printre argumentele invocate de conducerea raionului, la ceremonia de decernare, care ar veni în favoarea acordării titlului Cetățean de Onoare, a fost și relansarea financiară a Institutului ”Porumbeni”.
”Am preluat Institutul într-un fel de delăsare, într-o perioadă fără o perspectivă clară. De când lucrăm împreună cu colectivul, de la un buget de cca 8 mln de lei, astăzi ne ridicăm la 21 de mln lei. Am crescut volumul materialelor de bază, producerea materialului semincier, prestări servicii, cumva le-am aranjat pe un făgaș de perspectivă. Am creat un mecanism de stimulare materială a angajaților, ca în afară de salariu, care este modest în orice instituție publică, oamenii să mai primească și din banii pe care îi câștigăm noi singuri. Avem o instituție unicală în domeniu producerii semințelor. Cultura porumbului la noi în țară se extinde pe cca 450 mii ha, se obține cca 2 mln de tone de porumb, sau aproape de 3 mln, ca in anul trecut, din care s-au exportat cca 2 mln tone. Este o sursă garantată de venit. Orice s-ar întâmpla, o mămăliguță fierbinte cu brânză și cu o bucățică de carne, basarabeanul, românul nostru moldovean are grantat! Astăzi exportăm semințe în cca 5 țări, dar concurăm serios cu firme de pe piețile occidentale. Avem înregistrați 5 hibrizi în România, respectiv, în UE, și continuăm lucrul ca să creștem acest număr. Scopul principal al nostru este să producem și să exportăm, este un scop strategic, să vină banii în țară. Acum avem nevoie de bani pentru sursele energetice, dar nu să cumpărăm semințe, roșii, castraveți, ardei, varză pe care putem să le creștem singuri, dar nu să le importăm!” – crede conducătorul Spivacenco.
Profesia de agronom și-a ales-o pentru că este convins că e mereu actuală. A urmat și exemplul părinților: ”tata a lucrat toată viața inginer la Hârtop”. A absolvit și Academia de Administrare Publică, a studiat și a devenit Doctor în științe economice, or, consideră economia drept o direcție pe care trebuie s-o fortifice ca să devină un manager bun. Este cavaler al Medaliei ”Merictul Civic” în 1994 și al Ordinului ”Gloria Muncii”.
Anatolie Spivacenco mai spune că a fost surprins să afle că i se acordă titlul de Cetățean de Onoare al r. Criuleni, dar îl consideră și drept o motivație să depună străduință și în continuare pentru propășirea domeniului căruia și-a dedicat viața.
Andrei Volcinschi este director general al SRL „Porco Bello”, întrepindere la care lucrează din anul 2009, chiar de la deschidere. A început drept manager de producere, apoi director de producere, iar din 2016 este director general.
S-a născut în Irkutsk, dar a copilărit în Anenii Noi, unde a absolvit și Liceul ”Mihai Eminescu”. A studiat la Universitatea Tehnică din Moldova, și a absolvit Academia de Transporturi din Chișinău, obținând calificarea de inginer-manager în domeniul transportului. Abilitățile manageriale și le-a pus pe deplin în aplicare, or, la moment întreprinderea, care începea la Cimișeni, în clădirile fostului complex de creștere a porcilor, gestionează și alte două ferme de porci – în s. Greblești, Strășeni, și Colibabovca, r. Leova. Pe lângă ele, întreprinderea a investit cca 9 mln de lei în dotarea unui abator, care este la moment cel mai mare și cel mai performant din Republica Moldova, cu capacitate de abatorizare de 900 de porci pe zi. Abatorul se află în s. Hrușova, r. Criuleni.
Andrei Vocinschi a fost remarcat de către autorități pentru meritele deosebite în atragerea și valorificarea investițiilor considerabile, contribuție personală la eficientizarea Complexului agroindustrial din raion, muncă prodigioasă, responsabilitate, perseverență, profesionism și devotament, promovarea imaginii raionului Criuleni pe plan național și internațional.
Volcinshi se caracterizează pe sine înșiși drept o persoană modestă, iar despre faptul că este chemat să i se
acorde titlul Cetățean de Onoare, a aflat doar la ceremonie. Spune că a fost plăcut surprins de apreciere, se
simte mândru, dar va continua să facă ce știe mai bine.
”O iau de la cap la coadă: lucrul de care mă apuc, îl duc până la sfârșit. Când mi-am ales profesia, nici prin cap să-mi treacă că voi lucra cu porcii! Evident, lucrez cu oamenii. Am 140 de angajați și lucrul cu oamenii este cel mai greu, credeți-mă, dar dacă o faci cu dragoste, cu plăcere, neapărat o să reușești! În tot ce faci trebuie să existe dragoste!” – crede Andrei Volcinschi și… reușește..
Vladimir Soltanici, șef-adjunct al Direcției Educație Criuleni, este cunoscut în breasla educației din toată țara.
Până acum trei ani, a condus Direcția Educație a raionului, post spre care a mers de la profesor în satul natal Ișnovăț, unde a lucrat primii 5 ani de după facultate. Următorii 5 ani i-a dedicat activității în Direcția învățământ, cum se numea atunci. În CV notează și 10 ani de directorie la Liceul din Criuleni (1986 – 1997). Și acum este la Direcție, de data asta în funcția de șef-adjunct.
”Am absoilvit școala medie din Ișnovăț, apoi facultatea de fizică și mecanică de la Tiraspol și masterat în managementul educațional la Institutul Pedagogic ”Ion Creangă”. Am crescut într-o ogradă cu bunica, iar bunica toată viața a avut la gazdă învățători, pentru că noi trăiam lângă școală. Profesorii plecau, iar la bunica rămâneau adesea manuale. Odată a rămas un manual de fizică pentru colegiile pedagogice. La fizică, în cl. X, treceam curentul ramificat și eu l-am studiat din manualul găsit la bunica. Când am venit la lecție, am explicat legea lui Kirkov după manualul găsit acasă. Profesorul de fizică, regretatul Borș Anton Stepanovici, a spus: ”știi, nu-i ceea ce trebuie”, ca mai apoi să i se jeluie lui tata că ”m-a pus în caloș, el mi-a explicat ceea ce nu le-am predat elevilor”. Dar la lecție eu i-am răspuns că ”am să vă demonstrez că eu cunosc fizica”, și din încăpățânare m-am dus la facultatea de fizică. Profesia pentru mine era clară, dar disciplina am ales-o așa… Modele de oameni pe care să le urmez am avut mereu, începând de la bunica, profesorii mei de limbi străine, matematică, fizică. La bunica veneau la gazdă multe profesoare tinere, eram mic și, practic, mă îndrăgosteam de fiecare dată de ele. Model mi-a fost mamă, Parascovia, care a moșit nașterile a sute de femei din satele Ișnovăț, Râșcova, Stețcani, Miclești. Tata a fost director la club, apoi casă de cultură, bunelul și bunica erau credincioși și respectau bunele maniere. Nu mi-am auzit niciodată bunelul să injure, oricât de supărat ar fi, iar unica pedeapsă de la el era un scuipat, de care nu știai cum să te speli! Am luat din familie tradiții, principii, pe care le-am urmat pe parcursul vieții.”
Dl Soltanici afirmă că școlile în care a lucrat au fost mereu ca o familie pentru el. A fi director, crede că nu este o vocație, este o funcție, iar cunoștințele și diploma sunt lucruri pe care nimeni nu ți le poate lua. Întrebat, ce alte vise și-a realizat, decât cele profesionale, Vladimir Soltanici a mai povestit o istorie din familie.
”Pe vremuri, nu fiecare pictor putea picta chipul lui Lenin, numai cei care aveau licență specială. Păi, tata avea documentul acesta și-l picta pe Lenin. Mic fiind, mă învârteam și eu pe lângă el și aveam un vis: să mă ocup de pictură. L-am realizat când am devenit director la școala medie nr.1 din Criuleni, acum – Liceul ”B. Dînga”. Atunci am luat pensula și am făcut câteva peisaje, chiar au fost expuse la muzeul nostru. După aceea am văzut că-mi iese, am pictat fețe, câteva icoane, le-am făcut cadou prietenilor și am spus: gata, chestia asta pentru mine e depășită. Am luat și lecții de la un profesor de școală muzicală de la Orhei, ca să însușesc saxofonul. A fost un principiu, să ating ceea ce îmi doream. Dacă aș începe de la început, nu mi-aș alege alt drum.”
Acordarea titlului de Cetățean de Onoare l-a suprins. mai devreme, în anul 2020, Vladimir Soltanici a fost distins cu ordinul ”Gloria Muncii”, iar din 2012 este posesor al medaliei ”Meritul Civic”.
S. Cernov
