În ultimii trei ani, în Moldova se atestă o descreştere constantă a numărului bolnavilor de tuberculoză (TBC). Tendinţele pozitive se datorează atât campaniilor de informare şi educare în rândul populaţiei, cât şi tratamentului eficient prestat în cele zece centre comunitare din ţară, combinat cu activităţi de consiliere psihologică adecvată. Există, însă, raioane unde incidenţa cu tuberculoză este încă mare şi periculoasă.
Deşi acum 15-20 de ani tuberculoza era considerată „boala puşcăriaşilor”, deoarece era cel mai des întâlnită în rândul deţinuţilor, în prezent de ea suferă persoane din diferite categorii sociale. Specialiştii au identificat câteva cauze care contribuie la apariţia şi răspândirea TBC-ului: migraţia frecventă a populaţiei, modul nesănătos de viaţă, refuzul unor bolnavi de a se interna în spital şi a urma tratamentul. Pacienții care nu se tratează sunt principalii purtători ai acestei boli, care se răspândeşte pe calea aerului. Specialiştii consideră că transportul public şi zonele aglomerate sunt locurile unde cetăţenii sunt supuşi riscului de a se îmbolnăvi de TBC.
Pacienţii beneficiază de tratament medicamentos şi consiliere psihologică
Potrivit datelor Centrului de Management în Sănătate Publică, în anul 2013, incidenţa prin tuberculoză a fost de circa 102,7 cazuri la o sută de mii de locuitori, iar în 2015 acesta s-a redus până la 80,7 cazuri. Totuşi, există raioane, cum ar fi Dubăsari, Ialoveni, Rezina, Ungheni, unde situaţia este mai îngrijorătoare. Anul trecut, la Dubăsari, de exemplu, au fost înregistrate 119,2 cazuri la o sută de mii de locuitori. În 2015 în Moldova au fost atestate oficial 2870 de persoane bolnave de TBC.
De câţiva ani, în zece raioane din ţară funcționează centre comunitare pentru suportul pacienţilor cu tuberculoză. Aici ei sunt trataţi cu medicamente, dar beneficiază şi de consiliere psihologică pentru a depăşi situaţiile dificile prin care trec, asistența fiind oferită atât bolnavilor, cât şi rudelor acestora. Lilia Domente, directoarea Institutului de Ftiziopneumologie „Chiril Draganiuc” din Chişinău, menţionționează că tratamentul medicamentos durează de obicei şase luni, însă sunt situaţii când boala recidivează, înregistrându-se fenomenul cunoscut ca „TBC-ul multidrog-rezistent” (îmbolnăvire cronică). În aceste situaţii, pacienţii au cea mai mare nevoie de consiliere psihologică. Totodată, pacienţii sunt încurajaţi să se trateze şi la domiciliu. „În aceste centre, pacienţii sunt informaţi că se pot trata şi acasă, în mijlocul familiei, însă doar dacă urmează cu stricteţe recomandările medicului. Astfel, promovăm reintegrarea socială a pacientului cu TBC”, precizează L. Domente. De aceeași părere sunt și medicii din teritoriu. Emilia Dadus, medic ftiziopulmonolog din Ungheni, este convinsă că pacienţii bolnavi de TBC au nevoie de susţinerea celor apropiaţi, mai ales în situaţia când societatea încă îi stigmatizează, în pofida unor campanii ample naţionale de informare şi educare a cetăţenilor.
Publicaţie realizată în cadrul proiectului „Eforturi consolidate ale mass-media în promovarea drepturilor omului şi diversităţii”, implementat de Asociaţia Presei Independente, cu suportul proiectului ”Susținerea Instituțiilor Naționale pentru Protecția și Promovarea Drepturilor Omului (INPPDO), conform recomandărilor Comitetelor Convențiilor ONU și Revizuirii Periodice Universale (UPR)”, finanțat de Ministerul Afacerilor Externe al Norvegiei și implementat de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare în Moldova (PNUD) și Oficiul Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului.
Lilia Zaharia
