Doar un singur tip de hantavirus se transmite de la om la om

Est-CurierAutor
07.05.2026Data
visibility180
Imagine
Distribuie
Vestea despre pasagerii croazierei afectați de Hantavirus s-a răspândit repede și mai multă lume se întreabă ce este acest virus și cum poate fi evitat, dat fiind că rozătoarele sunt ființe des întâlnite și la oraș și în sate.
Organizația Mondială a Sănătății vine cu explicații. 

Hantavirusurile reprezintă un grup de virusuri transmise în principal de rozătoare și pot provoca boli grave la oameni, inclusiv forme severe care duc la deces. Specialiștii atrag atenția că infectarea are loc, de regulă, prin contactul cu urina, saliva sau excrementele rozătoarelor infectate, iar riscul crește în spații închise și slab ventilate.

Hantavirusurile fac parte din familia Hantaviridae și sunt considerate virusuri zoonotice, adică se transmit de la animale la oameni. Fiecare tip de hantavirus este asociat, în general, cu o anumită specie de rozătoare, care poate purta virusul fără a prezenta simptome.

Deși la nivel mondial au fost identificate numeroase tipuri de hantavirusuri, doar o parte dintre acestea provoacă îmbolnăviri la oameni.

Manifestările bolii diferă în funcție de regiune și de tipul virusului:
  • în America de Nord și de Sud, hantavirusurile pot provoca sindromul cardiopulmonar cu hantavirus (HCPS), o afecțiune severă care afectează plămânii și inima;
  • în Europa și Asia, acestea determină febra hemoragică cu sindrom renal (HFRS), care afectează în principal rinichii și vasele de sânge.

Sindromul cardiopulmonar are o rată de mortalitate foarte ridicată, ce poate ajunge până la 50%.

Infecțiile cu hantavirus sunt considerate relativ rare la nivel global, însă rămân o problemă importantă de sănătate publică. Potrivit estimărilor internaționale, anual sunt raportate între 10.000 și peste 100.000 de cazuri în lume.

Cele mai multe cazuri sunt înregistrate în Asia și Europa. În China și Coreea de Sud sunt raportate anual mii de îmbolnăviri. În Europa, câteva mii de cazuri apar în special în regiunile nordice și centrale.
În America, boala este mai rară, fiind raportate sute de cazuri anual, însă severitatea este mult mai mare.

Transmiterea la oameni are loc prin inhalarea particulelor contaminate provenite din urina, saliva sau excrementele rozătoarelor infectate. Mai rar, infecția poate apărea prin mușcături de rozătoare.
Riscul de infectare crește în cazul:
  • curățării spațiilor închise și neventilate;
  • activităților agricole și forestiere;
  • locuirii sau dormitului în spații infestate de rozătoare.

Până în prezent, transmiterea de la om la om a fost documentată doar pentru virusul Andes, în America de Sud, în special între persoane aflate în contact apropiat și prelungit.

Primele simptome apar, de regulă, între una și opt săptămâni după expunere și includ:
  • febră;
  • dureri de cap;
  • dureri musculare;
  • greață și vărsături;
  • dureri abdominale.

În formele severe, pacienții pot dezvolta:
  • tuse și dificultăți respiratorii;
  • acumulare de lichid în plămâni;
  • șoc circulator;
  • insuficiență renală;
  • tulburări hemoragice.

Diagnosticul este dificil în fazele incipiente, deoarece simptomele seamănă cu cele ale gripei, COVID-19, pneumoniilor virale sau altor infecții.
Confirmarea bolii se face prin teste de laborator, inclusiv:
  • detectarea anticorpilor specifici;
  • teste moleculare RT-PCR.

În prezent nu există un tratament antiviral specific și nici vaccin autorizat împotriva hantavirusurilor. Tratamentul constă în îngrijire medicală de susținere și monitorizarea atentă a complicațiilor respiratorii, cardiace și renale.
Medicii subliniază că accesul rapid la terapie intensivă poate crește șansele de supraviețuire.
Cum poate fi prevenită infectarea

Prevenirea se bazează în principal pe limitarea contactului cu rozătoarele și pe respectarea măsurilor de igienă:
  • păstrarea curățeniei în locuințe și spații de lucru;
  • sigilarea găurilor prin care pot intra rozătoarele;
  • depozitarea corectă a alimentelor;
  • evitarea măturării uscate sau aspirării excrementelor de rozătoare;
  • umezirea suprafețelor contaminate înainte de curățare;
  • spălarea frecventă a mâinilor.

În unitățile medicale, respectarea măsurilor standard de prevenire a infecțiilor reduce considerabil riscul transmiterii.

Organizația Mondială a Sănătății colaborează cu statele și partenerii internaționali pentru consolidarea supravegherii epidemiologice, dezvoltarea capacităților de laborator și îmbunătățirea răspunsului la focare.

OMS promovează, de asemenea, abordarea „One Health”, care analizează legătura dintre sănătatea umană, mediu și animalele purtătoare ale virusului.

Publicitate
Recomandate de la parteneri

Citește și alte articole