Lupta cu realitatea
Căderea îmi dezvoltă ambiţia,
Cercetând adnotaţii, mă retrag la foste abstracte atracţii,
Făcând un nou pas spre noi neaşteptate inovaţii.
Stăteam într-un timp oprit în loc,
stăruindu-mă să ridic toate pietrele de-ndată,
Batjoc m-am îngropat la un loc tot cu noroc.
Având o faimă iluzorie mi se părea
că asemenea este lumea plină de bucurie, arunc jos palaria.
Amăgit, bătut de realitate multe cuvinte aruncâte mie în spate.
Izgonit din mulţime aruncat la starea să lupt ca un lup,
lipsit de glorie şi neaşteptat, enervat simplu uitat.
Ba cu timpul m-am realizat, lecția s-a desfaşurat
Liniştea s-a manifestat după o luptă atinsă şi învinsă.
Dar realitatea
Mergând pe drum privesc de colo încoace,
toţi de parcă stau pe ace, alergând, urlând, provocând dezastre.
Trezindu-mi un sentiment de deja-vu,
Că suntem zombaţi, motiv de a fi schimbaţi, inovaţi,
Ci nu aruncaţi în peisaj şi simplu uitaţi ori remarcaţi.
Totul ce se face e o banalitate
arătată cauzalitatea naivitaţii,
Apoi preocupaţi de nimicirea timpului
şi dezvoltarea ambiţii noastre să devenim ipocrizi.
Tocmesc să mă crezi, caut un loc unde să
dezamorsez răutatea, întruchipez blăjinătatea ,
manifestez dreptatea, înfăptuiesc libertatea.
Dar realitatea……..
Într-o bună zi
Într-o bună zi te vei găsi
Într-o bună seara te va însoţi
Un gând că eşti unic
În felul tău pe pământ.
Şi nu contează care ţi-e reuşita,
Dar felul în care o faci,
Nu contează cum te cred alţii,
Fie că ameţitoare
îţi sunt gândurile sau tangibile.
Contează doar un lucru,
Că eşti anume tu, persoană
Cu însuţi înţelepciunea ta
Că ai potenţial nu mai mic,
Decât îl au şi l-au avut
Cei ce au lăsat o istorie.
Faptul e că tot noi am schimbat lumea,
Iar cei ce erau adânciţi în raţiune
Dintr-un prilej neaşteptat
Au schimbat o naraţiune.
Zile
Zile vin, zile se duc ca prin apeduct,
Zile frumoase, zile posomorâte unele chiar sumbre,
Unele pierdute, abrupte, rupte,
Dărâmate, strivite, retrăite,
Potrivite, înrăutățite, obosite
Împlinite cum sunt dorite.
Dar una le unește că toate-s răsplătite.
Slabiciunea caracterului
Îmi menţionez în mirază,
Că totul ce am pastrat eu
A avut o rază, căruia sfârşit
Era doar vina mea, că m-am lasat, ci nu m-am luptat,
Asemenea unui gladiator ce pricepe,
Dac nu va percepe momentul de a se feri
Va rămâne retezat şi va pieri.
Chibzuiesc fiecare moment, într-o problemă de scurtă reacţiune,
Unde fiecare acţiune are momentul final,
Care se va arăta astfel cum vei merita ci nu cum îl vei cumpăra.
Deschid cartea
Lăsând grijile într-o parte.
Cu gândul lin şi plin
Trec de la o pagină la alta.
Se formează imaginile ce în memorie îmi vor rămâne pe o vecie…
Cum şi numele autorului acestor scrieri,ce îl rostesc cu ton domol.
Deoarece el – Luceafărul poezii româneşti şi sursă de inspiraţie îmi este, ai cărui scrieri vor străluci în eternitate,
El e Mihai Eminescu.
