Printre participanți a fost și fanfara „Gheorghe Ticu” din Holercani, r. Dubăsari, care a dat o alură deosebită evenimentului.

Mariana Grigorașenco, corepetitoră a fanfarei și-a împărtășit impresiile cu cititorii „Est-Curier”.

- A fost prima noastră participare la festivalul de la Cobîlea, iar emoțiile trăite acolo vor rămâne cu noi încă mult timp. A fost o experiență extraordinară să evoluăm pe aceeași scenă cu artiști și muzicieni formați la instituții prestigioase, precum Școala de Muzică din Soroca și Colegiul de Muzică „Ștefan Neaga”. În culise s-a creat o atmosferă deosebită: tinerii muzicieni, împreună cu membrii orchestrei noastre, au interpretat la instrumente piese cunoscute, transformând așteptarea într-un adevărat spectacol. Ne-am întors acasă fericiți, încărcați de emoții frumoase și cu promisiunea că vom munci în continuare pentru ca numele Orchestrei de Fanfară „Gheorghe Ticu” din Holercani să răsune pe cât mai multe scene importante.

Ne-a impresionat și modul cald în care doamna moderatoare, Rusalina Rusu, a vorbit despre orchestra noastră. La finalul fiecărei lucrări, aplauzele publicului ne-au confirmat că tot efortul depus a meritat - a spus Mariana Grigorașenco pentru „E-C”.

Întrebată dacă această călătorie nu a fost obositoare pentru membrii colectivului, inclusiv pentru cel mai mic, dna Grigorașenco a zis:

„Da, fiul meu Marian este cel mai tânăr membru al orchestrei și cântă la percuție. De multe ori nici nu se vede după tobele mari, însă, cu modestia și umorul care îl caracterizează, spune mereu: „Important este ca sunetul să fie frumos. Eu o să cresc și atunci o să mă vadă lumea.” I-a plăcut enorm această deplasare. Mai mult decât atât, odată ajuns acasă, a continuat „festivalul” în camera lui, interpretând la percuție piesa lui preferată, „Finalul”. Copiii au nevoie permanent de susținere, încurajare și motivație, iar astfel de experiențe le oferă încredere și dorința de a merge mai departe.

În cadrul orchestrei eu sunt acompaniator și rolul de mamă rămâne puțin în plan secund. Încerc să fiu pentru toți cei 18 fanfariști omul care îi încurajează și îi susține. Acasă, desigur, îmi permit să-i fac fiului meu câte o observație în plus, nu pentru că mi-aș dori perfecțiunea, ci pentru că așa suntem noi, oamenii de cultură – mereu în căutarea unei interpretări și mai bune.

Meritul acestui trofeu îi aparține în primul rând domnului dirijor Bejan Ghenadie, tuturor fanfariștilor și părinților care ne sunt alături necondiționat. Doar împreună reușim să obținem asemenea rezultate și să ducem mai departe frumusețea muzicii de fanfară. Apropo, lângă stejarul lui Ștefan cel Mare a evoluat și colectivul „Străjerii neamului” de la Boșcana, Criuleni. Atât de diferiți, dar vocile se contopeau și au format acel balsam pentru toate sufletele. Vocile lor aranjate, în mijlocul pădurii la Cobâlea făceau să răsune în lung și-n lat: „Ștefan, Ștefan, Domn cel Mare ...”.”

În al patrulea an ”Fulgerul” le-a bătut la ușă