În zilele de 18-19 ianuarie, sărbătorind Botezul Mântuitorului, în or Criuleni vor fi sfințite izvoarele. La fel se procedează în fiecare comunitate ortodoxă ce onorează pe stil vechi Botezul Domnului. Practica din anii precedenți demonstrează că lume multă vine la biserici chiar cu căldările să-și facă rezerve de Agheasmă Mare. Am solicitat părerea clericilor despre ce este Agheasma, cum se păstrează și când se folosește.

„Agheasmă” provine din termenul grecesc αγιάσμα, care denumește atât „apa sfințită”, cât și slujba propriu-zisă de sfinţire a ei, care se săvârșește doar de Bobotează. Îi spunem „Agheasmă Mare” deoarece apa de la Bobotează are o putere deosebită, fiind sfințită în ziua în care Domnul nostru Iisus Hristos a sfințit apele, prin botezul Său în apa Iordanului.

În această zi, după o rânduială specială, preotul se roagă astfel, chemând Harul Sfântului Duh peste apa curată care stă în fața lui: „ Fă-o pe dânsa izvor de nestricăciune, dar de sfințenie, dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire, îndepărtare a puterilor celor potrivnice, plină de putere îngerească. Ca toți cei ce se vor stropi și vor gusta dintr-însa să o aibă spre curățirea sufletelor și a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfințirea caselor și spre tot folosul de trebuință”.

Din Agheasma Mare vom gusta timp de opt zile, în fiecare dimineață, înainte de a lua Anafora și de a consuma orice alt aliment. De ce? Pentru că nimic nu este mai important decât această hrană spirituală care poate, să cureţe sufletele şi trupurile, spre vindecarea tuturor patimilor noastre.

Cum și unde păstrăm Agheasma Mare?

Agheasma Mare se păstrează în vase curate – recomandat să fie din sticlă – așezate la loc de cinste, care nu au mai fost folosite pentru păstrarea altor lichide.

Nu vom pune sticla sau vasul cu Agheasmă Mare pe vreun raft din beci, printre zarzavaturi sau murături, ci într-un loc de cinste din casa în care locuim, lângă Sfânta Cruce, lângă o icoană și o candelă, pe care dacă n-o ținem aprinsă mereu, bine ar fi să o aprindem măcar duminica și în sărbătorile din timpul săptămânii.

După 19 ianuarie doar credincioșii ce primesc binecuvântare de la preotul duhovnic pot consuma Agheasma Mare păstrată în condițiile de mai sus la vreme de necazuri, ispite, nevoi sau grele suferințe, si în special atunci când sunt opriți de la Sfânta Împărtășanie. De asemenea, creștinii își pot stropi casele la vreme de încercări sau ispite grele.

Agheasma Mare este folosită în cadrul sfințirii sfintelor locașuri, a clopotelor, troițelor, a vaselor și a veșmintelor bisericești, a Sfântului Mir, dar și la Taina Sfântului Botez.

Ce facem cu Agheasma Mare din anii trecuți?

După cum știm, Agheasma Mare se păstrează nestricată vreme îndelungată, dacă o păstrăm în vase curate, etichetate cu anul în care am luat-o.

Dacă nu putem păstra Agheasma Mare, rămasă din anii precedenți, nu o vom arunca la întâmplare, în orice loc, lavoar, coșul de gunoi, acolo unde sunt adunate resturi din bucătărie și din întreaga gospodărie. Pentru a nu fi întinată, cel mai potrivit ar fi ca Agheasma Mare să fie vărsată într-un izvor curat, fie să fie turnată la rădăcina unui pom sau în vazonul cu flori.

De luat aminte că, purtând în sine darurile minunate ale Duhului Sfânt, Agheasma Mare trebuie tratată cu evlavie, ar acest lucru înseamnă să o ferim de orice loc și spațiu întinat sau pângărit în vreun fel.

Câtă Agheasmă Mare luăm și ce facem cu ea după