Galina Grigoropol s-a născut la Onițcani, iar din 1979, la vârsta de doar 17 ani, s-a angajat în calitate de funcționară în instanța de judecată, care atunci se numea ”judecătoria populară” – ”народный суд”. De 42 de ani face naveta la Criuleni unde își exercită slujba. Pe parcursul carierei, a lucrat cu peste 130 de colegi – chiar i-a numărat într-o zi.
Acum este specialistă principală în Cancelaria instanței judiciare din Criuleni și are grijă de sistematizarea informației despre dosarele aflate în procedură. Trimestrial completează rapoarte în care include informații despre câte dosare s-au examinat, câte restanțe sunt, câte procese durează mai mult de un an, la care dintre judecători sunt cauzele, etc. Rapoartele sunt un lucru responsabil, afirmă Galina, și spune că i s-a întâmplat să le facă și în zilele de sărbători, când ceilalți colegi mai serbau.
Pe lângă munca în cancelarie, a cărei șefă a fost o perioadă, a mai încercat să fie translatoare în procese, și-a măsurat forțele și în calitate de executor judecătoresc, ce-i drept, numai vreo jumătate de an, sau secretară în procesul de judecată, altfel spus – grefieră, vreo 6 ani. Dar mereu în cartea de muncă a fost notată denumirea unei singure instituții angajatoare – Judecătoria Criuleni.
”Atât de mult m-am obișnuit cu faptul că trebuie să ies dimineața din sat, în fiecare zi, că atunci când sunt în
concediu medical sau ordinar, nu-mi mai ajunge răbdare. Îmi place acest lucru chiar de când am venit aici. Eu cred că este o muncă responsabilă. Dosare n-am piedut, dar uneori se mai întâmplă mici erori. Pe parcursul anilor am primit diplome, de la conducerea Ministerului Justiției sau de la conducerea raionului.
Când sunt prezentată cuiva, mereu sunt evidențiată pentru ”atâta timp” lucrat în instanță. Eu sunt cea mai veche angajată în această instituție” – își descrie Galina experiența.
Cea mai grea perioadă în toți anii săi de angajată a fost atunci când a fost operată pe inimă. A ieșit din starea
aceea cu grad de dizabilitate. A trecut, însă, peste năpastă, a atins vârta de pensionare, continuă să mai lucreze.
Galina Grigoropol: ”Avem salarii modeste și azi. Primul meu salariu era de 70 de ruble. Se plătea un avans de 30 de ruble la jumătate de lună, și restul, 40 de ruble – la finele perioadei. Lucram fix peste drum, în încăperea cea veche, în care erau doar 3 cabinete. De acest sediu, în care lucrăm în prezent, ne bucurăm din 1988. Și azi stăm cam înghesuiți, ni se promite că din 2027 Judecătoria va avea sediu nou, dar pandemia a stopat unele reforme. De-a lungul timpului am lucrat cu mai mulți președinți de instanță. Am început cu dl Ivan Zaharov, apoi cu Mihail Leanca, Andrei Erhan, Ivan Goncear, Eugeniu Sanduță, Valeriu Ciuntu și Viorica Ursu, acum – Veaceslav Suciu. Mereu am avut parte de colegi foarte buni și consider că un colectiv de muncă are foarte mare însemnătate în
viața profesională a oricărui specialist. Mi-a părut rău că nu am căpătat studii superioare, dar așa s-a făcut că decedase mama prematur, apoi am construit casă și tot nu am avut timp…”
În schimb, spune că a avut parte mereu de colectiv bun, de pace între oameni. Sunt mai mult femei, decât bărbați. Nu e greu să lucrezi în sistemul public, dacă îți dai străduința, vrei să lucrezi, vrei să înveți pe parcurs tot ce ți se cere, și să dai dovadă de disciplină, concluzionează Galina Grigoropol.
S. Cernov
