Dacă cineva le-ar fi spus bărbaților din familia Loghin că vorbele micuței Maria se vor adeveri, nu ar fi fost luat în serios. Adunați la un pahar de vorbă frații depănau amintiri din armată, iar surioara, văzându-i cât sunt de înflăcărați, îi asigura că va merge și ea la armată. Se amuzau pe seama ei, căci profesia de militar nu accepta femei pe acele timpuri. Puteai ajunge în unitate doar în calitate de telefonistă, lucrător medical, adică soldat cu profesii civile. Maria avea însă altă viziune și când a înțeles că cariera militară este inaccesibilă pentru ea a ales să-și continue studiile la noua facultate de biblioteconomie a Universității de Stat, că era pasionată și de lectură.
A absolvit-o cu succes și i s-a propus să muncească la Biblioteca Națională din capitală, însă a ales să vină la Criuleni în calitate de tânăr specialist, ghidată de amintirile din copilărie când orășelul, raportat la viața din sat, o impresionase. După viața din capitală realitatea găsită s-a dovedit a fi alta, dar alegerea era deja făcută. Își dorea să lucreze într-o sală de lectură, să organizeze activități pentru copii și să caute răspunsuri la întrebările lor, dar în scurt timp a avansat până în postură de șefa a secției metodice, apoi a rețelei bibliografice raionale. Îi plăcea lucrul cu oamenii, organiza diferite activități. Într-un fel se conformase realității, dar visul din copilărie a ajuns-o când nici nu se aștepta.
Comisarul militar de pe atunci era un cititor pasionat, o cunoștea și de pe la diferite întruniri. În una din zile, venind la bibliotecă, a întrebat-o printre altele dacă nu ar vrea să activeze în cadrul comisariatului, că tocmai apăruse post vacant de ofițer în secția încorporare. O furtună de sentimente o învăluise, căci visul la care renunțase dăduse năvală peste ea. A meditat și peste câteva zile a dat răspuns afirmativ.
Când a văzut ce contract trebuie să semneze s-a înfricoșat, dar nu mai putea renunța.
A fost un an de incertitudine, căci candidații trebuiau să fie acceptați de mai multe structuri, pornind de la districtul Militar Odessa, căruia i se subordonau militarii din RSSM și terminând cu comandamentul de la Moscova. Selectarea era foarte riguroasă.
– Mai bine de un an de zile mi-au analizat documentele, anturajul serviciile de securitate, inclusiv de la Moscova. Deja devenisem indiferentă pentru rezultat, când am primit citația ca în 24 ore să mă prezint la serviciu. Am plecat la Odessa pentru semnarea contractului și văzând că presupune un angajament de 25 ani m-am înfricoșat, pentru că am realizat că pentru 25 ani mă oblig să duc o altă viață, dar nu e în firea mea să bat în retragere. Astfel că din 17 ianuarie 1984 am început cariera militară- povestește locotenent-colonelul Maria Loghin. – La început, când ieșeam în ținută militară și vedeam privirile băbuțelor, civililor ațintite asupra mea mă simțeam incomod, dar cu timpul nici nu le observam. M-am deprins și eu cu uniforma și ea cu mine, de altfel ca și cu regulile din armata. A trebuit să mă adaptez la un mediu nou și la alte condiții de muncă, ce presupuneau cunoștințe specifice. Am avut susținerea colegilor experimentați și multe instruiri.
– Iluziile despre romantismul profesiei de militar s-au spulberat. Armata nu oferă spațiu pentru improvizări, lirism. Ordinele se execută, nu se discută, căci e vorba de securitatea ta, a colegilor și a statului. Am descoperit, în schimb prietenia de arme, responsabilitatea reciprocă și respectul pentru corectitudine și curaj. Militarii de profesie erau oameni cu demnitate și culți, chiar dacă față de colegii bărbați care nu au făcut școala militară aveau o atitudine mai subestimativă, numindu-i ”Sacouri”, cu femeile erau mai indulgenți pentru că știau că acestea, nu s-au eschivat, dar nu au avut acces la studii militare, datorită legislației în vigoare. Am avut multe de învățat. Cerințele erau aceleași indiferent de gen, aceleași servicii de noapte, cantonamente. Am conștientizat adevărul sloganului ”Unul pentru toți și toți pentru unu”. În armata sovietică deși erau forme speciale pentru femei(fuste, bocanci, rochii) acestea erau angajate doar pentru funcții civile( lucrători medicali, la comunicații), puteau activa cu rang de soldați, era o raritate să întâlnești un maior și munceau mai mult în birouri, activitate care nu mă atrăgea. Ca să faci carieră militară trebuia să muncești triplu față de bărbați, de lucru nu mă temeam. Ca ofițer aveam și armă personală, dar nu mă gândeam la postul ce mi-l pregătise soarta.
Pentru prima dată în raionul Criuleni a ajuns o doamnă să se ocupe de completarea contingentului pentru armată. Pe parcursul a opt ani câte 700-800 flăcăi criuleneni plecau în Armata Sovietică selectați și îndrumați de Maria Loghin.
”Pe timpuri se considera o onoare să faci serviciul militar. Plecau flăcăii la militărie cu mândrie, dar pentru fiecare dintre ei aveam grijă și când îi revedeam demobilizați eram cu inima împăcată. Mai tensionată a fost perioada când plecau în Afganistan. Atunci mă străduiam să nu nimerească în unitățile respective tineri din familiile unde era un singur copil la părinți.” – povestește dna Maria Loghin
A dăruit Armatei Naționale 16 ani din viață
După destrămarea URSS a fost o perioadă dificilă pentru militarii care rămăseseră în suspans. Țara căreia au jurat credință nu mai era. Conducerea nouă încă nu era decisă dacă are nevoie de armată. Către 3 septembrie 1991 până la urmă, s-a conturat efectivul Armatei Naționale. Comandantul militar a depășit stereotipurile și Maria Loghin a fost numită șefa secției de încorporare Criuleni. Apoi au urmat funcțiile de șefă a secțiunii încorporare a județului Chișinău, șefa secției administrativ-militare Criuleni, locțiitor al comandantului Centrului militar Chișinău.
Armata Națională este simbolul Statului. S-a născut cu greu, a fost o salvare pentru tinerii afectați de malnutriție și a devenit în timp un motiv de mândrie
– Erau timpuri dificile –își amintește Maria Loghin. Armata este oglinda societății și tinerii erau imaginea timpurilor în care trăiau. Mulți sufereau de malnutriție și mă rugam de comandanți să-i ia în unitate ca să fie hrăniți mai bine. Unii dintre ei prima dată în armată dormeau într-un pat învelit cu cearșafuri. Când îi vedeam peste câteva luni deja aveau alt aspect, prindeau la mușchi și putere, căpătau deprinderi noi și chiar profesii. La început Armata Națională tot se confrunta cu probleme de ordin material. Aveam o singură ținută militară – pantaloni, sacou și bocanci mărimea 40. Ca să am o încălțăminte pe mărimea mea, rugam geniștii care făceau stagieri în SUA sa-mi aducă de acolo ghete mărimea 36. În 30 de ani lucrurile s-au schimbat radical. Acum militarii au trei ținute: de câmp, zilnică și pentru festivități Putem fi mândri de condițiile pe care le au tinerii în unitățile noastre militare, că acestea sunt net superioare celor din alte state din spațiul post-sovietic. Plus a crescut o generație de specialiști calificați care fac față și sunt apreciați și peste hotare unde pleacă în misiuni.
Drumul fetelor spre Armată nu a fost presurat cu flori.
Ca să devii militar trebuie să a și caracteristici native, e vorba și de multă muncă, dedicație, chiar renunțări la ceva. Timpurile s-au schimbat din 2006 Armata Națională oferă deja mai multe oportunități. Fetele au început să fie admise la Colegiul trupelor de grăniceri, apoi la Academia Militară și cele cu caracter obțin aceeași pregătire ca și bărbații și remarc că uneori sunt mai bune în meserie decât aceștia, pentru că sunt mai responsabile, perseverente . Înainte de a lua decizia de a face carieră militară fetele ar trebui să stabilească bine prioritățile pe care le au în viață. Cum ai da, viața în armată e dură, presupune o perfectă pregătire fizică. În mediul militar nu întâmplător se spune: ”sunt plătit ca să-mi risc viața”. Plus la asta responsabilitățile pentru subalterni sunt foarte mari. Când o operațiune se încununează de succes este lăudat efectivul, iar dacă vine un eșec-este pedepsit comandantul. De obicei eu spun: fiți atenți la dorințe și ce gânduri lansați, că vă pot ajunge când nici nu vă așteptați. – vine cu un sfat Locotenent –colonelul Maria Loghin pentru fetele atrase de uniforma militară.
A. Motricală
