Valentina Iacub: „Rețelele pot dispărea, iar cartea rămâne carte”
23 aprilie - Ziua Bibliotecarului
Svetlana CernovAutor
23.04.2026Data
visibility202
Distribuie
De aproape 48 de ani, Valentina Iacub are grijă de ce și cum citesc elevii gimnaziului Onițcani. În ajunul Zilei Bibliotecarului, marcată anual la 23 aprilie, declară că nu-și imaginează viața în afara pereților bibliotecii gimnaziului, care a fost odată și școală medie, și liceu, și că a lipsit de la muncă doar cât a avut nevoie să-și dădăcească copiii.
- Dna Valentina, cum ați decis să deveniți bibliotecară și ce vă menține în acest domeniu atâta vreme?
- Lucrez la biblioteca școlii din Onițcani din anul 1978. Aici mi-am început activitatea de muncă și tot aici mă aflu până acum. M-a motivat și m-a menținut aici dragostea pentru carte și lectură. Când eram elevă, frecventând eu biblioteca, mă gândeam: „Doamne, dac-aș fi eu bibliotecară, aș citi toate cărțile!”. În afară de asta, când am absolvit clasa a X-a, la noi în instituție nu era bibliotecară. Lucrau periodic profesoare tinere, dar se schimbau des. Atunci directorul, dl Mitrofanschii, m-a rugat să vin la lucru și să-mi fac studiile prin corespondență. Prima mea zi de muncă a fost 13 noiembrie 1978. Anul școlar era deja început… Când am intrat în bibliotecă, toate cărțile erau grămadă în mijlocul sălii. Se vede că fusese, vara, văruiți pereții și așa au rămas. M-a durut sufletul, când am văzut. În prima zi de muncă am urcat în bibliotecă, m-am uitat la rafturi, la cărți, și am început a face ordine. În următorul an am fost admisă la Școala de iluminare culturală de la Soroca, unde am studiat bibliografia, iar în 1985 am fost înmatriculată la Universitatea de Stat, și în 1990 am absolvit facultatea de biblioteconomie și bibliografie.
Valentina Iacub, bibliotecară în gimn. Onițcani, r. Criuleni
- Dar dragostea pentru lectură, cine v-a insuflat-o?
- Profesorii Gheorghe Cotoman și Ecaterina Tcacenco. Acești doi profesori, de care am avut parte, mi-au insuflat dragostea pentru lectură.
- Cum au evoluat, în timp, preferințele beneficiarilor bibliotecii gimnaziale, dacă e să faceți o comparație?
- Vreau să vă spun că tinerii din generațiile anterioare citeau mult mai mult. Acum, cu rețelele de socializare, citesc mai puțin. Clasele primare rămân active, cele gimnaziale - lasă de dorit, dar și ei, dacă profesorii insistă și le dau adăugător, muncesc, caută informații și pe Internet, și în cărți. Dar, totuși, nu e cum a fost cândva. Și copii sunt mai puțini. Eu tot timpul le spun că le dau cartea să o folosească 50 la 50 cu rețelele de socializare. Cartea rămâne carte! De când sunt bibliotecară, de 48 de ani, eu practic, de două ori pe an, verificarea tehnicii citirii sau citirea pe minut, cu toate clasele, de la I la IX. Eu le propun diriginților și vedem astfel care este progresul la citire - în creștere sau descreștere. Elevilor le place activitatea asta și noi ne conducem după o grilă elaborată mai demult de către minister. În cl. I un elev trebuie să citească 30-40 de cuvinte pe minut, în cl. II - de la 50 la 60, clasele mari - 120-130 cuvinte pe minut. Copiii să străduie, și noi îi mai motivăm, le dăm diplome. Mai verificăm și dacă înțeleg ce citesc, îi verificăm dacă însușesc conținutul…
- Ce cărți au dispărut pe parcursul anilor din bibliotecă și ce achiziționați acum, spre deosebire de primii ani de activitate?
- Primii ani de activitate noi completam biblioteca după programa școlară. Le spuneam atunci „scriitori moldoveni” sau basarabeni, și achiziționam cărți de Liviu Deleanu, Petru Cărare, evident, Aureliu Busuioc, Creangă, Vieru, Druță. Acum în programa școlară se studiază mai mulți scriitori din actuala Românie, sunt scriitori, de care eu aud pentru prima dată. În programul școlar este prezent Vasile Romanciuc cu o poezioară, Aureliu Busuioc, Nicolae Dabija. Titus Știrbu - nu este în program...
- Aveți discipoli, care v-au urmat calea și au decis să se manifeste în domeniul biblioteconomic?
- N-au fost încă doritori! Acum este o fetiță în cl. III, Andra, care tot timpul îmi spune: eu am să devin bibliotecară. Eu îi ofer locul meu, îi dau voie să se implice, eu o laud că este devotată cărții și glumesc, că dacă vrea, îi păstrez funcția, până crește, și ea râde…
- Care au fost cei mai grei ani de muncă, de care vă amintiți? Acum cum e?
- Ani tare grei n-am avut. Am luptat, am mers înainte cu societatea care era atunci. Acum e mai ușor. Un pic cartea, un pic rețelele - dacă nu găsim ceva în carte, căutăm pe net, facem rezumate, le printăm, că avem tot ce ne trebuie.
- Cât cheltuie anual o bibliotecă școlară pentru achiziție de carte?
- Depinde de ce ne permite bugetul școlii. Sunt ani, în care putem și câte o mie, două sau trei mii de lei, dar sunt ani în care nu avem bani. Nu avem un buget fix, cu excepția edițiilor periodice, pentru care avem un buget de 3 mii de lei pe an. În ultimul timp avem foarte multe donații. Anual, când avem săptămâna cărții și a lecturii, lansăm un apel că primim donații, și ne aduc copiii, persoane din afara instituției. Absolvenții ne dăruiesc vouchere pentru procurare de carte, când vin la întâlnire cu absolvenții, și de o mie de lei, sau de două, și le mulțumim pentru asta. Biblioteca școlară colaborează și cu biblioteca publică, care dispune de bani din bugetul local, poate ajunge și la suma de 15 mii lei, și dumnealor ne întreabă, de ce am avea nevoie, ca să găsească elevii în fondul public.
- Ce ediții periodice abonați pentru elevi și cadre didactice acum?
- Pentru cadrele didactie abonăm „Făclia”, „Învățătorul modern”, „Universul pedagogic”, iar pentru copii - „Florile dalbe”, „Natura”, revistele „Alunelul”, „Noi” și „Ghidușii”.
- Ce le place elevilor să citească în afara programului școlar?
- Solicită aventuri, opere din literatura universală, ceea ce nu se cere neapărat după program. Le propun și eu ce ar fi bine să citească, dacă văd interes din partea cititorilor.
- Un bibliotecar școlar se limitează doar la munca sa printre rafturile cu cărți sau mai are și alte ocupații în școală, care completează procesul de studii?
- Nu doar în incinta bibliotecii activăm. Colaborăm cu învățătorii, profesorii, organizăm multe activități școlare, cu clasele primare. În ultimul timp, dacă avem o bibliotecă dotată inclusiv cu televizor, este solicitat spațiul bibliotecii pentru tot felul de discuții, demonstrație de filme, prezentări de carte, întâlniri cu oameni interesanți. Cu toții împreună, promovăm cartea și lectura.
- Dumneavoastră cu cine sau cu ce ați compara un bibliotecar și activitatea lui?
- Aș compara-o cu activitatea unui profesor. Suntem la aceleași nivel, nu putem activa în afară de colaborarea cu ei. Și bibliotecarul promovează aceleași valori printre elevi, ca și cadrele didactice. Ar fi bine să ne numim și noi „cadru didactic”, nu „cadru didactic auxiliar”. Avem și noi grade de calificare. Eu am categoria I de calificare, trecem cursuri și evaluări la fiecare trei ani.
- Are biblioteca viitor, în opinia Dvs? Va mai fi căutată de copii, de adulți, de oameni, în general?
- Da, eu cred că va fi, fiindcă în orice clipă rețelele pot dispărea, dar cartea rămâne carte. Bibliotecile au fost, sunt și vor fi căutate.
"În r. Criuleni își desfășoară activitatea 29 de biblioteci școlare. Posturile sunt ocupate doar de femei. Vârsta medie a bibliotecarelor este de 45-50 de ani. Salariul de funcție al unui bibliotecar depinde de norma pe care este angajat (o unitate sau jumătate de unitate), de gradul de calificare, de vechime în muncă, de studii (medii sau superioare), și este aproximativ de la 5000 lei la 10200 lei brut."
Subiecte
Recomandate de la parteneri
Citește și alte articole
Proiecte europene: O strategie rămasă doar pe hârtie, un serviciu lichidat și autorități în căutare de soluții
Cultura după amalgamare - unul din subiectele dezbătute la Criuleni, cu participarea ministrului Culturii
