Rar copil care nu-şi doreşte un animal de companie. Vitalie Malai de la Hârtopul Mare îşi dorea mieluţii lui. Era în sat pe vremea ceea o stână cu vreo 125 de mioare ce-l atrăgeau mult, mai ales primăvara. Cu trecerea anilor a preferat să facă studii şi să lucreze la oraş, dar visul din copilărie nu l-a părăsit, chit că şi în ograda părintească erau câteva oiţe. Bunelul i-a dăruit chiar o oaie neagră. Când şi-a anunţat nevasta că vrea să se ocupe serios de oierit, aceasta a crezut că glumeşte, dar era pe bune. Între timp intrase şi în posesia pamântului, şi de la vreo 12 oiţe în 2010 a ajuns să gestioneze o adevărată stână cu peste 150 de bârsane. Au mărit nu doar turma, ci au şi schimbat rasa. Au renunţat la caracul în favoarea ţigăii albe.
– Dacă vrei să obţii rezultate, trebuie să te instruieşti permanent, căci din inerţie nu poţi avea o afacere de succes – spune Vitalie Malai, care, deşi a preluat din cunoştinţele tatălui, care era veterinar, nu ezită să ceară sfatul specialiştilor. – Urmărim să fie vaccinate la timp, hrănite corespunzător.
– La noi fiecare oiţă în afară de numărul de trasabilitate are nume şi istoria ei– spune soţia Irina Malai – Copiii sunt interesaţi de păstrarea stânei. Onisim, chiar de-i în America, se interesează de starea fiecărui animal, urmăreşte registrul de la distanţă. Grigore e mai abil în vânzări, iar când trebuie, se implică şi la îngrijirea oilor.
– Aveţi cui vinde produsele, mai ales lâna?
– Nu ducem lipsă de cumpărători, lâna albă este solicitată de producătorii de plapume, pielicelele urmează să le prelucrăm, dar cârlanii şi brânza sunt mereu solicitaţi.
– Pregătiţi brânza la stână?
– Brânza am învăţat să o fac de la socru-meu. De la el am deprins proporţiile. Aducem laptele zilnic de la stână acasă. Respect reţeta tradiţională, folosim doar chiag de la oile noastre şi obţinem un produs de calitate. Acum şi nora îmi dă o mână de ajutor, că-i plac şi ei mult animalele.
– Dispuneţi de teren pentu păşunat, apelaţi şi la serviciile altor persoane pentru păstorit?
– Teren pentru păşunat avem. Primăria dispune de o păşune de 77 hectare care este divizată 47 hectare pentru oi şi 30 hectare pentru vaci. Problema e forţa de muncă. Nu e uşor să găseşti păstori, chiar dacă le oferim un salariu de 3000 lei şi hrană, cazare, greu găşeşti oameni potriviţi. Preferăm acum să angajăm cupluri, că-s mai de nădejde.
– Cum de a ramas în turmă doar o oaie neagră?_
– O ţinem în amintirea bunelului. E un fel de talisman.
Discutând cu soţii Irina şi Vitalie Malai, m-a surprins gândul că dacă i-am transfera întro poveste biblică, ei ar fi în rolul omului, care a înmulţit talanii daţi de Domnul, prin împlinirea unui vis copilăresc, chiar dacă au ales în tinereţe profesii mai specifice mediului urban.
E. Chiriac
