Izbișteanul Ulian Ceban este bine cunoscut în mediul sportivilor din Moldova. Este un iscusit crescător de campioni, deși după absolvirea școlii medii din localitate se vedea vinificator.
A făcut studii chiar la Colegiul Național de Vinificație și Viticultură din Stăuceni, specialitatea «Tehnician-mecanic în industria de vinificaţie», a și muncit în domeniul respectiv, dar până la urmă, pasiunea pentru sport i-a modelat destinul. Mereu a îmbinatn studiile cu sportul – practică lupte libere, tenis de masă, joc de dame. În 1976 devine campion la joc de dame între studenții de la colegiile republicane. În același an devine campion al republicii la lupte libere în categoria 62 kg. Ulterior și-a extins activitatea în calitate de metodist pentru sport și din 2003 este profesor-antrenor la filiala din Izbiște a Școlii Sportive Raionale. Acum laurii lui sunt succesele discipolilor. Recent i-am solicitat un interviu pentru a descoperi de unde vin rădăcinile succesului.
– Domnule Ulian Ceban, de când ați îndrăgit sportul și, mai mult, luptele libere?
– Din copilărie îmi plăcea să mă trântesc cu băieții din satul natal. Știți cum în copilărie era la țară – copiii pășteau oile, caprele, văcuțele la marginea satului. Ce eram să facem? «Băieți, hai la trântă să vedem, cine-i mai vârtos! », – le propuneam eu prietenilor mei. Ne încleștam strâns de pantaloni și hai la trântă. Eu eram josuț, însă, vânjos și sprintenel. Îi trânteam pe iarba imașului ba pe unul, ba pe altul… Unii se supărau foc și mă ocoleau, alții – mă stimau. Pe când învățam la scoală, profesorul de geografie și astronomie Nicolae Vasilatii, candidat în maeştri ai sportului la lupte libere, la antrenamente ne învăța cum să ne mișcăm pe saltea și multe nuanțe de luptă.
– Și când au venit primele succese?
– În 1970 eu am devenit campionul raionului Criuleni la lupte libere. În următorii doi ani tot eu urcam pe prima treaptă a podiumului, la categoria de greutate 62 kg. Apropo, colegul meu de școală, Victor Iacubov, în 1972 a devenit campion al republicii la lupte libere între cadeți.
– La Dvs. acasă am observat o mulțime de diplome de merit , medalii, cupe – trofee câștigate, probabil, la diferite competiții sportive?
– Da, toate sunt câștigate de mine și de fiul meu cel mai mare, Igor, care e multiplu campion al raionului Criuleni la lupte libere, ridicarea greutății, la lupta națională trânta și alte probe sportive. Fiul cel mai mic, Oleg, preferă baschetul și ping-pongul.
– V-am urmărit la competițiile din cadrul Campionatului Școlii Raionale Criuleni de Sport la lupte libere. Mulți băieți din Izbiște, discipolii Dvs. au urcat pe podiumul de premiere.
– Da, în sat și în localitățile apropiate Hârtopul Mare, Cruglic sunt mulți copii, care iubesc sportul. Eu în calitate de profesor-antrenor, mă strădui să-i atrag să vină în sala sportivă pentru a-i antrena la lupte libere, la tenis, la joc de dame. Apropo, se antrenează nu doar băieții, ci și fetele, care sunt foarte luptătoare.
– Cine din discipolii Dvs. au devenit sportivi de performanță?
– În cei 13 ani de muncă în calitate de antrenor de lupte libere, joc de dame și turism la Școala Sportivă Raională din Criuleni, am pregătit mulți sportivi, unii fiind transferați la Liceul Internat cu Profil Sportiv din Chișinău au crescut în maiestrie, devenind sportivi valoroși, membri ai selecționatei Moldovei de lupte libere. Printre ei sunt atleții Vasile Cebaba, Marian Mantaluța, Ilie Sprîncean, Nicolae Cațaveica, Maria Mantaluța. Apropo, Maria Mantaluța în 2012 a devinit deținătoarea medaliei de bronz la Campionatul European la lupte libere. În același an la Campionatul Mondial de lupte libere, care a avut loc în Sofia, Bulgaria, ea a obținut medalia de argint. Actualmente Ilie Sprîncean studiază la Universitatea de Educație Fizică și Sport din Moldova, iar Maria Mantaluța e studentă la facultatea «Drept și jurnalism», ambii fiind membri ai selecționatei Moldovei de lupte libere.
– Aveți și alți tineri pe care îi educați și antrenați pentru a crește în maiestrie?
– Desigur. În februarie am participat cu 9 sportivi tineri din Izbiște la Campionatul Școlii Raionale Criuleni de Sport la lupte libere. Ion Maleru și Valeriu Ceban au urcat pe prima treaptă a podiumului, iar Valeriu Druță, Denis Verdeș, Vasile Tușa și Gheorghe Rabcevschi au devenit posesori a diplomelor de gradul II.
– Au fost și situații imprevizibile în activitatea de antrenor?
– Multe de toate s-au întâmplat. Într-o iarnă geroasă cu zăpadă mare , 2007, ne-am pornit cu mașina la Mășcăuți, unde urma să se desfășoare campionatul de volei intre echipele gimnaziale din raion. La jumătate de drum, pe la marjinea satului Jevreni, mașina s-a împotmolit în troiene. Ne-am coborât cu toții și am împins mașina aproape un kilometru. Obosiți, cu chiu cu vai, totuși, am ajuns la Mășcăuți. Băieții pe teren au jucat volei de necrezut. Au luptat cu dârzenie și străduință și au devenit campioni.
– În afară de sport cu ce vă mai ocupați?
– Ca mulți oamenii din sat, muncesc la pământ. Ne ocupăm cu cultivarea grăunțoaselor, cartofilor, harbujilor, legimelor, îngrijim pomii fructiferi, plantațiile de viță-de-vie, creștem păsări și animale domestice. Muncim de zori până târziu. Nu e ușor. Însă, altă ieșire nu e. Cine muncește acela cât de cât mai are ceva pe masă și pe lângă casă. Iar când vine timpul antrenamentelor, ne adunăm cu băieții în sala sportivă și serios, în sudoarea frunții, ne pregătim de competiții. Acasă fără trofee sportive nu ne întoarcem.
V. TURTA
În fotografie: antrenorul Ulian Ceban
