Caseta tehnică spune că ziarul ”EST CURIER” a ajuns la a 20-a aniversare. Am rămas surprinși, pentru că până acum nu am numărat anii, ci edițiile, recunosc, chiar greșind uneori, dar ce-i scris cu penița nu tai cu bărdița.
Lansat ca un test al capacităților profesionale, dar și al posibilităților de supraviețuire a unei publicații locale în Republica Moldova, ziarul a trecut întrun alt veac. Răsfoind colecția, prin față ni se perindează lecțiile de viață pe care ni le-a oferit activitatea. În acești ani publicația a schimbat adresa, tehnica de lucru, unele utilaje devenind exponate de muzeu.
Au trecut prin experiența ”EST CURIER” zeci de tineri, care visau să devină jurnaliști, începând de la adolescenții care au participat la Scoala Tânărului Jurnalist, inaugurată de E.C., și terminând cu stagiarii de la facultatea de jurnalism. Unii au rămas în domeniu, alții au ales să mănânce altă pâine. Oricum, mă bucur pentru reușitele lor, căci e alogic să te opui zborului unei păsări. Sper doar că am contribuit și noi la extinderea aripilor lor. Ne-am fi dorit și în presa locală tineri cu inițiativă, însă, deocamdată, rămânem catapultori de cadre pentru instituțiile din capitală.
De altfel, jurnalismul e un domeniu în care vine cine vrea și rămâne cine poate. Dacă-l concepi ca un servici, un loc de muncă la birou, ești falit, că aceasta nu-i profesie, ci boală incurabilă. Asta o știu și membrii familiei Svetlanei Cernov, care nu număi că a onorat condiția de a lucra cel puțin un an în redacție, dar a devenit și un nume de referință, un pilon al acesteia. În acești ani, în diferite perioade, au completat istoria ziarului și Svetlana Corobceanu, Nadejda Roșcovanu, Olga Sabii, Grigore Racoveț, precum și Anușca Vasiliev, Tatiana Simon, Nătălița Stoica, Mariana Roman. Contabilitatea a fost în deplină siguranță cu dna Alexandra Godoroja, întruchiparea bunului simț și hărniciei.
Nu uităm nici de aportul fraților Ion și Gheorghe Baluțel, care ne fac mai ușoare deplasările, de contribuția dnei Nadejda Șevciuc, care are grijă de onorarea datoriilor noastre față de stat și prestatori de servicii, beneficiari. Am fost norocoși să avem multă lume bună în preajmă, că viața e plină de evenimente, că lectura mai e o deprindere, că mirosul hârtiei de tipar mai tentează.
Suntem bucuroși că putem sușține și promova tinerele talente, inițiativele frumoase, evenimentele atât din domeniul jurnalismului, cât și din alte sfere sociale și în calitate de membru fondator al Asociației Presei Independente, dar și partener al ONG-urilor locale.
Și cum orice ascensiune, mai ales în timp, are un început, acum fiind și în perioada sacră, nu pot să nu-mi amintesc de Galina Cleșcenco, de Elena Cazacu, de Maria Crucovici, de Vera Bâstrițchi, de Alexandra Grăjdian, de Gheorghe Cotoman, Grigore Sîrbu, Parascovia Munteanu, persoane, care nu mai sunt printre noi, dar au fost promotori ai ideilor și cunoștințelor lor profesionale prin intermediul ziarului. Acum nu le putem spune, decât să le fie veșnică amintirea.
Sunt bucuroasă, că am avut ocazia să cunosc aceste persoane, dar și pe mulți alți oameni de calitate, cărora le spun MULȚUMESC pentru colaborare, pentru critică, pentru neglijare, pentru susținere și, pur și simplu, pentru existența lor.
Mulțumim poștașilor din raioanele Criuleni și Dubăsari pentru munca lor și facilitarea accesului nostru la destinatari, căci și ei activează întrun domeniu unde rămâne cel ce rezistă.
Cerem scuze de la cei, care au avut emoții negative citind ziarul, însă, vrem să accentuăm că în vizorul nostru nu e persoana, ci starea de lucruri, fapta.
Trecând în revistă douăzeci de ani de existență a ”EST-CURIER”-ului, pot răspunde deja cu certitudine la sacramentalele pentru unii întrebări: ”Cine vă sunt șefii?” și ”Cine vă ține acoperișul?”Avem șefi și la Criuleni, și la Dubăsari, de ei depind achitarea serviciilor tipografice, cheltuielile redacționale, salariile noastre, activitatea noastră. Sunt mulți și-i respectăm pe fiecare aparte, deși le dezvăluim identitatea cu un nume comun – DRAGĂ CITITOR.
În acești ani au apărut și au dispărut partide, cu tot cu publicațiile lor, s-au perindat prin fotolii de demnitari zeci de persoane, care țineau în mâini pâinea și cuțitul, iar ”EST-CURIER” există pentru că Cititorul nostru a rămas să ne inspire cu problemele, bucuriile, viața lui, asigurând, din puținul ce-l are, și continuitatea activității noastre. Avem un pact tacit de colaborare reciprocă, ce valorează mai mult decât orice ierarhie departamentală.
Răspunsul la ”Cine vă ține spatele?” ar putea fi unul comun pentru toți profesioniștii. E vorba de membrii familiilor noastre, care se conformează regimului nostru ne-normat, deseori nenormal, de lucru, iar când ni se descarcă bateriile, căci suntem ființe umane și noi, nu ne reproșează duminicile, sărbătorile petrecute la servici, orele de șteptare, atenția de care-i privâm când vine ”sfînta zi de ziar”, ci ne ajută să depășim starea de oboseală sau boală, ne dau imbold pentru a reveni și continua cele începute. Fără acești doi atlanți, Cititori și Familie, ideea noastră nu ar fi avut sorț de izbândă.
Testul de supraviețuire l-am susținut, acum visez ziua când voi putea afirma că în Republica Moldova toți cetățenii și antreprenorii, indiferent de domeniul ales, au condiții de trai și activitate decente, când copiii vor fi bucuroși să urmeze calea părinților, mai ales ai celor ce activează în sfera socio-culturală, fără a fi nevoiți să aleagă între realizările vocaționale și posibilitățile economice.
Elena Chiriac
