Obiectivul 2 al Rezoluției 1325 se referă la creșterea posibilităților pentru femei și bărbați de a combina viața profesională cu cea de familie.
Acțiunile din cadrul acestui obiectiv au scopul să diminueze factorii care contribuie la neîncrederea în sine a femeilor, într-un sistem dominat de bărbați sau neprietenos. În localitățile noastre sunt multe persoane care, chiar fără a cunoaște prevederile Rezoluției, realizează pas cu pas, obiectivele ei, mai ales cel ce ține de participare. Interviul de mai jos este o confirmare că atunci când e vorba de viitorul copiilor, mediul în care ei se dezvoltă, femeile nu sunt doar ambasadoare a securității și echității sociale, dar devin luptătoare, promotoare active a sănătății ecologice a comunității.
Liza Tentiuc de la Drăsliceni s-a implicat serios în rezolvarea unei probleme comunitare la Drăsliceni. Mamă a trei copii, în concediu pentru îngrijirea lor, femeia a decis să participe la un proiect destinat activiștilor civici ”Instigare la democrație”, prin care să rezolve o problemă după părerea ei, acută din satul în care locuiește: insuficiența de containere pentru deșeurile reciclabile. Liza a anunțat și o colectare de fonduri și speră să adune suma necesară pentru contribuția la proiect.
– Dragă Liza, în ce constă proiectul pentru care stăruiți?
– Suntem implicați într-un mic proiect, în colaborare cu Centrul pentru Politici și Reforme cu Primăria și cu toți locuitorii. Deci, am format un grup de inițiativă, ne-am implicat în proiect, iar drept rezultat vom obține un mini-grant din care vrem să procurăm tomberoane. Și primăria va aloca un buget, dar condiția proiectului este să se implice și comunitatea. Principiul este următorul: oamenii prețuiesc atunci când dau și ei ceva, când participă și ei cu ceva: eu când îmi cuimpăr ceva, prețuiesc mai mult, decât primesc pe gratis. Am făcut un apel în comunitate, prin care am informat despre ce vrem să realizăm. Dorința de a procura mai multe tomberoane a apărut de la ideea că trebuie sortate mai multe deșeuri. Este foarte important! Noi avem gunoiște aici, în coasta satului Drăsliceni, tot gunoiul pe care îl ducem acolo, acolo și stă. Cunoaștem foarte bine că plasticurile, sticla, deșeurile care se reciclează nu sunt biodegradabile, și procesul de descompunere va dura mii de ani, când noi n-o să mai fim. În felul acesta, ca să ușurăm din greutatea gunoiștii, am hotărât să sortăm. Urmează o amplă campanie de informare a locuitorilor, despre sortarea rațională, să transmitem informația asta prin localitățile noastre. Deci, dacă comunitatea va răspunde apelului nostru, vom avea nevoie de mai multe tomberoane.
– Ce v-a motivat să vă implicați și să lansați campania de colectare a banilor pentru tomberoane?
– Eu de profesie sunt medic, dar la moment mă aflu în concediul pentru îngrijirea copiilor. De la un timp, am simțit nevoia să mă implic, pentru că am văzut niște minusuri. Am reușit să adun un mic grup de inițiativă ca să ajutăm administrația publică locală să soluționeze niște lucruri. Activismul meu în comunitatea mea este ceva de suflet, dezinteresat, ca o pasiune, pentru că am și eu muncă, familie, copii de crescut, dar pe lângă ele, îmi aduce o satisfacție și faptul că mobilizez niște oameni, pornim un mic proiect și sperăm să-l ducem la bun sfârșit. Aș vrea să adaug că nu aș putea să fiu atât de liberă și determinată în inițiative și voluntariat, dacă soțul meu ar vrea să mă vadă doar la cratiță. Susținerea contează mult, fie ea și tacită.
– Copiii sunt cumva acel motor care vă motivează să vă implicați în această problemă a deșeurilor?
– Cu siguranță! Uneori la cină vorbim cu soțul și despre asta. Faptul că vreau să schimb ceva în jurul meu e și datorită copiilor mei, care vreau să trăiască în viitor întrun mediu curat, liniștit, generos, și pentru asta se merită să investim timp, energie și uneori finanțe. Lucrurile de comunitate cer și niște investiții, niște donații. În opinia mea, proiectele astea trebuie să vină nu doar cu ideea, dar și cu implicarea, care contează chiar mai mult decât ideea. Pe de altă parte, am simțit că pot, că vreau, apoi am simțit încurajarea și susținerea oamenilor care vor un sat curat, o infrastructură mai bună, cu tendințe sănătoase de dezvoltare, din care să nu vrei să pleci, decât în vacanțe.
– Ați fost la fel de activă în comunitate și până a deveni mamă?
– Nu, pentru că aveam un alt domeniu de interes. Eram preocupată de studii, după cum știți, la medicină se învață mulți ani, dar cu timpul m-am regăsit că pot fi utilă și în modul ăsta.
– Este greu să motivezi o femeie din anturajul dvs să se implice alături de dvs în această activitate extra familie, extra serviciu?
– Eu am în jurul meu persoane cu același spectru de interese, am multe prietene și cunoștințe care împărtășesc aceleași valori ca și mine. Cred că de la valoare pornește totul, pe ce pui accentul, ce vrei să schimbi, să obții. Eu personal nu am pornit de la interes, eu vreau să revin la serviciul meu, să-mi fac munca mea de medic, dar atâta timp cât sunt acasă, am puțin-puțin timp – nu liber, dar mai flexibil, pe care aș vrea să-l folosesc în interesul comunității, pentru că de la asta vom avea beneficii nu doar eu, nu doar copiii mei, dar mult mai mulți oameni și asta îmi va aduce o bucurie. Deseori mă gândesc că în comuna noastră sunt mulți oameni competenți, inteligenți, talentați, care ar putea să răstoarne și munți cu competențele lor, dar poate le lipsește entuziasmul sau dorința, sau motivația. E mare păcat! Eu sunt recunoscătoare universului, părinților, familiei mele, care mi-au încurajat altruismul încă de mică și au sădit destulă încredere în mine cât să-mi expun gândurile și să mă fac auzită.
– Cum apreciați activismul femeilor din com. Drăsliceni?
– Aș spune că e în devenire. Sunt femei puternice la noi în comună, inteligente, femei care știu ce-și doresc, care vor să schimbe ceva, ca și mine, care se alătură inițiativelor și am încrederea că putem face lucruri bune împreună. Dar nu sunt fixată pe ”noi, femeile!”. Grupul nostru este flexibil, e un grup non-formal la care poate adera oricine dorește. Doar e un grup care vrea să schimbe puțin, cât pot, în jurul lor.
– Cum vă propuneți să ajungeți la mintea fiecărui locuitor și să-l convingeți să vă fie aliat în acest demers al dvs?
– Da, e o provocare, dar o să o depășim prin muncă, prin efort, dedicație, timp, prin energie. Și n-o să ezit să amintesc oamenilor că odată ce trăim împreună, împreună trebuie și să rezolvăm anumite lucruri. Nu poate administrația publică locală să ne ofere toate comoditățile. Trebuie și noi să ne implicăm cât de puțin, să se vadă că nouă ne pasă, că noi vrem să locuim într-un loc mai bun, mai curat, pentru că indiferența nu duce la nimic bun. Sunt indiferent astăzi, sunt indiferent mâine, înseamnă că nimic nu-mi trebuie, nimic n-ar trebui să cer, dar asta nu duce niciodată la progres. Campania este o provocare pentru noi ca și comunitate. Acum avem ocazia să vedem cât suntem de pregătiți să facem această mică schimbare pentru binele nostru și pentru mediu.
Consemnare, Svetlana Cernov
Acest articol este realizat în cadrul proiectului „Femeia-ambasadoare a securității, echității și dreptății sociale în Zona de Securitate”, finanțat printr-un grant al Institutului pentru Raportare despre Război și Pace (IWPR) cu suportul Guvernului Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Opiniile, constatările și concluziile menționate aparțin autorilor și nu reflectă neapărat viziunea IWPR și Guvernului Britanic.
**********************************************************************************************************************
Dacă v-a plăcut acest interviu, susțineți redacția Est-Curier cu un abonament, perfectat la poștașul din sat. Veți avea parte de mai multe materiale, care nu vor apărea pe pagina web.
