În structurile de forță din Republica Moldova deja 21 la sută din angajați sunt femei. În secția urmărire penală de la Inspectoratul de Poliție Dubăsari, formată din nouă ofițeri, activează două femei ofițeri de urmărire penală. Una dintre ele este Rodica Bujac. E o persoană modestă, dar bine cunoscută datorită calităților profesionale și empatiei pe care o are pentru cei din jur, dorinței de a-i ajuta pe cei care se află în situații mai dificile. Având aptitudini sportive, a încercat să le pună în valoare la Liceul Internat Republican cu profil Sportiv din Chișinău.
Rodica Bujac, susținând campania împotriva violențeiDupă absolvirea lui a preferat să facă studii la Facultatea de drept a Universității ”Lucian Blaga”din Sibiu. A revenit acasă ca să fie împreună cu familia și a activat în calitate de juristă la Inspectoratul Fiscal Criuleni, S.A Moldtelecom. Destinul, însă, i-a schimbat cursul vieții obișnuite și Rodica Bujac a decis să mai studieze și la
Academia Militară “Alexandru cel Bun”, facultatea Securitate și Apărare.
– De ce ați ales anume aceasta profesie?
– Eram în căutarea unui post de munca, după reducerile efectuate în cadrul SA Moldtelecom. Aflând de postul vacant, inspector de formare profesională în cadrul IP Dubăsari, am depus dosarul, am participat la concurs și din 01.09.2014 am fost angajată. Din momentul angajării, mi-am dorit foarte mult să activez în calitate de ofițer urmărire penală și am reușit abia la 08.05.2015.
– Cu ce greutăți, stereotipuri v-ați confruntat?
Greutăți sunt oriunde ai activa, mai ales fiind la început de cale, important să știi ce îți dorești și să muncești asupra visurilor tale. Eu am avut parte de oameni profesioniști și receptivi în preajmă, la care am putut apela
ori de câte ori am avut nevoie. Dificultăți sunt și vor fi permanent, dar după cum spunea actorul Clark Gable, “Fiecare experiență de viață, fiecare lecție pe care o învățăm, este cheia succesului spre viitor”. Deci, să acceptam provocări, să ne punem obiective, să muncim la maxim în realizarea acestora și cel mai important: să nu uităm niciodată, că suntem în primul rând OAMENI!!!
– Nu se comportau discriminatoriu bărbații-colegi de lucru ?
– Am și teza de master la această temă: ”Femeile în procesul decizional, implicații asupra sectorului de securitate și apărare”, e o tematică sensibilă pentru Republica Moldova. Dacă să fiu sinceră, acest lucru nu l-am simțit în cadrul instituției din care fac parte și în general de când sunt în poliție. Posibil totul vine de la noi, ceea ce ne dorim, cât de pregătite suntem să înfruntăm prin muncă, dedicație, pe alocuri sacrificiu obiectivele propuse. Dimpotrivă, pe parcursul activității mele, dar și concursurilor, am avut parte de susținerea colegilor și colegelor.
– Au fost momente când erați gata să renunțați?
– Motoul după care mă conduc: “Nu renunța niciodată!”. Sigur, diverse sunt provocările, uneori îngenunchezi în fața greutăților, pe alocuri chiar cazi, important e să te ridici și să mergi în continuare. Cu suportul familiei, prietenilor, mentorilor, colegilor, obiectivele propuse sunt mai ușor realizabile, dar persoana responsabilă
de reușită suntem doar noi înșine. Eu sunt credincioasă și mi-i frică doar de Dumnezeu, restul cu răbdare, muncă, muncă și iar muncă, obținem ceea ce merităm. Am absolvit facultatea de drept din Sibiu și din start îmi doream o carieră în această direcție. Nu regret nimic din ce am făcut, deoarece toate posturile de muncă sunt experiențe, și apoi, dacă faci ceea ce nu-ți place, nu te plânge, nu judeca pe nimeni, nu caută vinovați, ci schimbă ceva, caută, regăsește-te. Este important să faci lucrul cu pasiune.
– Sportul nu s-a retras din viața Dvoastră anume din acest motiv?
– În octombrie 2018 a fost prima mea competiție – maratonul MAI, unde am alergat pentru prima data 20 km, la îndemnul și susținerea inspectorului de formare profesională al IP Dubăsari, Lilia Zaiciuc. Au urmat numeroase competiții, dar curse scurte, cros, semimaraton. Primul ultramaraton l-am parcurs în orașul Criuleni, susținând
o acțiune caritabilă pentru copiii cu autism din România. În anul 2020, împreună cu Boris Iacovlev am acceptat această provocare și am reușit să acumulăm câte 100 km fiecare, fiind susținuți de famiiile noastre, colegi. Susținerea persoanelor care au fost fizic lângă noi, chiar au alergat alături, e inestimabilă. Fără ei nu reușeam: Ion Ceban, Alexandr Godoroja, Mihail Sclifos, Iaroslav Țurcan, Denis Codreanu. Am avut același traseu, strada Alexandru-cel-Bun, care la final am numit-o cu Boris, ”drumul suferinței”. În prezent, pe acest traseu aleargă mai mulți amatori, ceea ce bucura foarte mult.
– Ce v-a motivat să vă implicați în aceste campanii de caritate?
– Oamenii, copiii. Fiecare își aduce aportul în societate, așa cum știe, simte. Doar 100 km, au fost convertiți în 5000 lei. Noi am reușit să colectăm cu Boris și toți cei care ne-au susținut 10000 lei, timp de 24 ore. Doar 24 de ore din timpul nostru pentru a face copiii fericiți! Au urmat și alte ultramaratoane pentru acțiuni de caritate. Erau
situații în timpul cursei, când Boris Iacovlev, familia Palamarciuc, Teodora Pistrui, Denis Codreanu, Mădălina Bejenari (care tot au participat la curse de caritate), erau cei care nu-mi permiteau sa renunț. Ultima mea competiție, succesul de la Summer Run 2021, unde am fost clasată pe locul 1 și Ana-Maria Dimitriu, la fel, clasată
pe locul 1, îl datorez lui Boris Iacovlev. Am fost susținută pe traseu fizic, cot la cot lângă mine, dar când lipsea – prin mesaje de încurajare… Ce poate fi mai frumos decât bucuria din ochii celor care au nevoie de ajutor!
Îmi doresc ca femeile să aibă curajul de a accede la profesii “bărbătești”și să inspirăm și alți cetățeni să facă sport, măcar pentru acțiuni de caritate. Treptat poate va deveni un obicei benefic pentru sănătate, iar cei de la conducere vor amenaja un traseu special, o pistă pentru alergători, bicicliști… Îmi doresc ca la maratonul din 17 octombrie să participe cât mai multă lume, inclusiv criuleneni, iar eu le voi fi alături.
– Vă mulțumim!
Interviu realizat de Valeria Popescu, stagiară în cadrul proiectului ”Undă verde pentru cariatidele mileniului III”
Imagini din arhiva personală a protagonistei.
Articolul este elaborat în cadrul proiectului Consolidarea Presei Independente şi a Educaţiei Mediatice în Moldova derulat de ERIM, cu suportul financiar al Biroului pentru Democraţie, Drepturile Omului şi Muncă al Departamentului de Stat american. Opiniile exprimate în această publicaţie nu reflectă neapărat poziţia ERIM.
