CriuleniEst-CurierInterviuSocial

Primul peşedinte al Societăţii Cernobîl din Criuleni: sănătatea lichidatorilor rămâne a fi prioritară

La 26 aprilie 2022, în una din sălile Consiliului raional Criuleni, s-au adunat la o şedinţă membrii Societăţii Cernobîl din r. Criuleni. A avut loc alegerea preşedintelui pentru următorii cinci ani, misiune care i-a fost încredinţată, repetat, lui Andrei Serbinov. Preşedintele societăţii i-a întrebat pe colegi, dacă au primit cu toţii îndemnizaţia anuală pentru însănătoşire, şi oamenii au confirmat, cu excepţia unei persoane. La ora 11.00, „lichidatorii” urmau să se adune la monumentul din oraş pentru o scurtă ceremonie de comemorare, după care să se retragă într-un local şi să depene amintiri, să-şi mai vorbească despre viaţă şi muşte altele.

Cu votul unanim al membrilor, Andrei Serbinov a fost reales preşedinte al filialei Criuleni al Societ[íi Cernobîl.

Ion Stahi, cunoscut medic-farmacist în regiunea Criuleni, este printre cei care în 1986 a făcut parte din primul val de rezervişti ai armatei sovietice trimişi în regiunea ucraineană Pripeati să lichideze consecinţele dezastrului nuclear, în cadrul unui laborator de anlize medicale.  Dumnealui a fost şi primul preşedinte (1990-2010) al filialei Criuleni a Socetăţii „Cernobîl”. La 36 de ani de la explozia reactorului 4 al Centralei atomo-electrice de la Cernobîl, crede că zona a rămas una puternic contaminată, iar principala preocupare a lichidatorilor consecinţelor acelei deflagraţii ar trebui să rămână propria sănătate.

-Domnule Ion Stahi, cât de important este să vă întâlniţi anual cu colegii în data de 26 aprilie şi ce teme discutaţi, de obicei?

-La prima noastră adunare, a membrilor Societăţii, care a avut loc în 1990, eram 67 la număr, o parte erau şi din satele care ulterior au trecut în componenţa mun. Chişinău. În prezent suntem 30. De atunci, fără cei din Coloniţa, Grătieşti, Cricova, Ciorescu, 18 au decedat. Noi ne întâlnim şi îi comemorăm pe cei duşi din viaţă, cu voie şi cu nevoie. Observ, drept că, şi o oarecare nepăsare a membrilor soceităţii faţă de propria sănătate. Cât am fost preşedinte, insistam, organizam controale medicale. Acum mulţi o fac singuri, se spitalizează, dar eu socot că nu atrag, totuşi, atenţia cuvenită faţă de propria sănătate. Aşa-i firea moldovanului, să fie erou când îl duce cu targa. Trebuie de păzit…

Ion Stahi, preşedinte al Societăţii Cernobîl din r. Criuleni între anii 1990-2010

– Se dau şi bani pentru proceduri de însănătoşire, pentru ce anume?

 – Legea potrivit căreia ne sunt acordate aceste servicii, spune că noi suntem asiguraţi de către stat, de rând cu toţi cetăţenii, cu asistenţă medicală. Mai avem şi privilegii, cum ar fi, că dacă nu suntem de acord cu investigaţiile sau cu condiţiile tratamentului la locul de trai, avem dreptul să ne adresăm la spitalul Cancelariei de Stat. La policlinica Cancelariei de Stat avem doi medici de familie care ne primesc programat. Dacă vrei să controlezi ceva, să faci analize, facem o parte din ele gratuit. Dar asigurarea medicală nu acoperă  toate analizele, unele mai trebuie plătite, cum ar fi o tomografie. Atunci te programezi, ca orice cetăţean, şi când te ajunge rândul, o faci. Dacă e nevoie urgent, atunci o putem face cu plată din suma îdemnizaţiei de 18 mii pe care o pirmim anual. Suma ni se dă ca noi să achităm unele analize sau investigaţii de laborator, sau instrumentale, sau altele.

– Ce calificativ puteţi atribui asistenţei sociale a participanţilor la lichidarea avariei de la Cernobîl?

-Aş spune satisfăcătoare, dar trebuie şi voinţa fiecăruia să o acceseze. Dar e sărăcie, şi oamenii dau banii de sănătate pe alte necesităţi. Majoritatea sunt pensionari.

-În acest an CAE Cernobîl se află în centrul unui război, au fost bombardată de tancuri şi invadată de trupele ruseşti, apoi a revenit în subordinea Ucrainei. Ce gânduri vă veneau în zilele în care noutăţi de la Cernobîl înfricoşau opinia publică?

-Noi, majoritatea de aici, am lucrat acolo în perioada iunie 1986 – noiembrie 1989. Am fost în prima partidă de lichidatori. Atunci s-a construit primul sarcofag peste reactorul distrus de explozie. Au fost aduşi numeroşi academicieni, proiectanţi, ca să se construiască acest sarcofag, terminat până în decembrie 1986. Dar datorită descompuneii elementelor chimice în reactor, acesta a început a se distruge. După asta a fost construit un al doilea sarcofag peste primul. Dar în zona de protecţie, care pe alocuri este de la 30 la 50 km în jurul staţiei, nivelul de radiaţie este foarte înalt până în prezent. Acum la staţie lucrează cca 4 mii de persoane. În 2020 au fost oprite toate blocurile reactoarelor, dar deservire ele necesită. Soldaţii din Rusia, care au intrat în acea zonă de risc, au primit ordin să aresteze blocurile, teritoriile, dar pe urmă, mi se pare, că nu mai erau bucuroşi. Ei au fost supuşi radiaţiei, au săpat tranşee acolo. Cred că acesta a fost nivelul de informare al lor, contingentul şi toate celelalte.

-Dacă era spart, bomdardat, devastat vreun reactor, ce putea să se întâmple?

-În 1986 conducea Moscova cu operaţiunea de lichidare, ei cunosc foarte bine ce se întâmplă acolo. Atunci a fost afectată şi regiunea rusă Breansk, Belarus, şi altele. Eu eram îngrijorat să nu se întâmple dezastrul la altă staţie atomo-electrică, care este cea mai mare din Europa – din Zaporojie. Au început a bombarda, poate au provocat distrugeri doar în clădirea administrativă. Consecinţele pentru soldaţii ruşi care au săpat în Pădurea Roşie tranşeie, au dormit în ele, în tancuri, sunt cam cele pe care le-am suportat noi, la lichidare. Personalul care deservesşte aceste staţii este la fiecare jumătate de an izolat în spitale şi examinat minuţios, şi dacă se observă vreo dereglare a sănătăţii, aceştia sunt antrenaţi în altă parte la lucru, nu se mai riscă cu oamenii. Nivelul radiaţiei este permanent monitorizat pe copaci, pe sol, în apă, în adâncimea pământului.

-Care sunt recomandările medicale zinice, pe care trebuie să le respecte un fost participant la lichidarea consecinţelor avariei? Ce rost are să fie luat iod în caz de dezastru nuclear?

-Principalul este hrana, alimentaţia bogată în proteine, glucide. Din îndemnizaţia pe care o primim, fiecare participant îşi poate asigura hrana de care are nevoie, să se alimenteze calitativ. Cât despre iodul din farmacii, el este de folos în primele 30 de zile, cât în organism se descompune iodul radioactiv, pătruns în urma iradierii. Iodul obişnuit îl neutralizează pe cel radioactiv şi astfel este protejată glanda tiroidă. Cât am fost la Cernobîl, auzeam că din Moldova a fost transportat vin Caberne în cantitiăţi mari, dar eu nu am observat unde s-a dus cel vin. Se spunea că un pahar de vin roşu Caberne, la fel, blochează şi elimină o parte din radiaţie din organism.

-Care este sanatoriul care tratează participanţii la lichidarea avariei de la CAE Cernobîl?

-Majoritatea pe care le are Moldova: Truscaveţ, Călăraşi, Cahul. Care doreşte în alte sanatorii, poate Caucaz, îşi ia compensaţia bănească medie, care e cca 7-8 mii lei, şi se pot trata. Banii se chletuie repede şi nu înţelegi nimic, de aceea eu mereu recomand să fie tratamente reale. Toate sistemele organismului necesită atenţie specială: şi locomotor, şi cardiac, şi digestiv.

Pentru conformitate, S. Cernov

Citește mai mult

Preluarea textelor de pe pagina www.estcurier.md pentru formatul online se face în limita a 500 de semne, cu indicarea linkului activ către articolul preluat. Instituțiile de presă, care preiau articole sau imagini pentru emisiuni TV sau radio, vor cita sursa, iar edițiile tipărite vor indica „Est-Curier" și autorul informației. Materialele de presă sunt protejate de Legea privind dreptul de autor și drepturile conexe și de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova.

Est Curier

Ziarul cu care stai de vorbă și în care poți avea încredere

Articole asemănătoare

Back to top button