Pe Alina Ostrovschi am cunoscut-o în cadrul proiectului ”Est-Curier Junior”.
Mi-a atras atenția prin felul ei de a fi – un cocktail de cumințenie și neastâmpăr. Pe parcurs am aflat că este din Corjova, Criuleni, și are un scop bine determinat în viață – să-și valorifice aptitudinile artistice.
Alina Ostrovschi este în clasa a IX-a la gimnaziul din Corjova, membră a trei colective artistice: ”Mărgăritare” din sat, ” Iaglelabeli” din Vadul lui Vodă și ”Trupa fără nume” din Chișinău.
De trei ori pe saptămână merge și la Școala de Arte din Vadul lui Vodă, unde studiază pianul.
– Alina, cum reușești să îmbini atâtea ocupații?
– Sunt o fire energică și tot ce fac, fac cu drag. Muzica, actoria sunt domeniile în care mă simt bine chiar dacă necesită multă muncă. Mă strădui să fiu o elevă bună și la gimnaziu, căci clasa IX-a are un program mai
intens.
– Ca solistă ești deja cunoscută nu numai în sat, dar de unde vine această pasiune pentru cântec?
– Prima dată am cântat pe scenă fiind în grupa pregătitoare la grădiniţă. De atunci scena a devenit parte a vieții
mele. De fapt, vocea am moștenit-o de la mama care îmi cânta din fașă și întrun fel își vede visul împlinit prin mine.
– Ești alintată în familie?
– Nu! Sunt susținută, părinții au încredere în mine, dar asta nu mă scutește de celelalte treburi pe care trebuie să le fac. Reușesc să fac ordine, s-o ajut pe mama și chiar să mai lucrez prin grădină.
– Ai sesizat o diferență între reușitele colegilor tăi de scenă orășeni și cei veniți din sate?
– Oriunde este muncă, dorință, este și rezultat, fie că ești de la oraș sau din sat. Contează să ai un scop, să știi ce
vrei să faci și unde vrei să ajungi.
– Ai cunoscut déjà viața scenică. Chiar e așa de confortantă și frumoasă cum pare spectatorilor?
– Lumea scenei este frumoasă, dar și dură. Eu sunt o persoană prietenoasă și-mi urmez calea mea, fără a intra în
conflicte.
– Colegii de la gimnaziu te admiră ori te invidiază pentru ceea ce ai reușit?
– Nu am ”boala stelelor”! La scoală sunt o elevă ca toți ceilalți, dar mai aud replici uneori de genul ”profesorii îți
pun note bune pentru că cânți”. Le trec cu vederea, căci nu au nici un motiv de insinuare. Eu chiar învăț pentru că
chimia, fizica și cântarea sunt lucruri diferite, iar pentru limba română și lecturi am și o pasiune aparte. Din fiecare
carte adun citate pe care mi le notez într-un carnețel și când apare vreo situație mai ”interesantă” îl răsfoiesc ,
mă energizez și merg înainte.
– La ”Est-CurierJunior” cum ai ajuns?
– Din întâmplare, dar sunt bucuroasă, că am descoperit și domeniul jurnalismului. Proiectul a devenit o nouă
pistă pentru orientarea profesională.
Pentru conformitate, Daria Carp,
stagiară „Est-Curier Junior”
